Boala este produsă de bacteria Pseudomonas syringae pv. pisi şi este prezentă în toate ţările cultivatoare de mazăre. Este o boală cu apariţie sporadică, dar când apare, produce pagube însemnate culturilor de mazăre.
Arsura bacteriană afectează toate organele aeriene ale plantei. Primele simptome apar pe frunzele inferioare, sub forma unor pete unghiulare, de 1-6 mm, la început galben-cafenii, mai târziu brune. În prime faze ale bolii, spre deosebire de antracnoza, unde petele sunt cafenii, cu margini brune închis, bine delimitate, la bacterioză petele sunt hidrozate. Pe tulpini petele apar mai ales în locul de inserţie a peţiolului frunzelor, de unde se extind, sunt alungite şi de aceeaşi culoare cu cele de pe frunze.
În condiţii favorabile sunt infectate şi păstăile, pe care se formează pete de 3-8 mm, de formă neregulată, la început cu ţesuturi hidrozate de culoare mai închisă, mai târziu galben-brună. Când păstăile sunt infectate înainte de formarea seminţelor, acestea rămân nedezvoltate şi seci. În cazul unei infecţii puternice, mugurii florali sunt distruşi, adesea înainte de a se putea deschide.
Pseudomonas syringae pv. pisi a fost semnalată şi pe alte plante leguminoase ca Lathyrus, Vicia. Transmiterea bacteriei se realizează în principal prin seminţe; resturile plantelor bolnave rămase în câmp pot juca un rol atunci când se practică monocultura. În resturile plantelor îngropate, bacteria supravieţuieşte 29 de săptămâni, iar pe cele rămase pe sol chiar 78 săptămâni. Răspândirea inoculului se face prin intermediul picăturilor de ploaie, a curenţilor de aer, cu apa de irigaţie şi unele insecte. Timpul uscat şi temperaturile ridicate împiedică răspândirea bolii.
Dezvoltarea bolii este favorizată de vremea umedă. Boala este mai frecventă la culturile semănate iarna decât în cele din primăvară. Dacă se face primăvara, se va evita semănatul timpuriu. Sunt cunoscute 7 rase, iar crearea de plante rezistente s-a făcut în funcţie de rasa preponderentă în zona respectivă. La noi nu s-a lucrat la crearea de soiuri rezistente faţă de bacterioză.
Pentru prevenirea bolii, cu tratamente chimice sau biologice nu s-au obţinut rezultatele scontate. Igiena culturală, rotaţia culturilor, folosirea de sămânţă certificată sunt principalele măsuri. Semănatul târziu evită în mare măsură boala.