Instalarea bolilor la Thuja poate fi favorizată de: plantarea necorespunzătoare (perioada nepotrivită plantării, distanţa mică între plante, condiţii de sol improprii), variaţii mari de umiditate a solului, variaţii mari de temperatură sau administrarea necorespunzătoare de îngrăşăminte chimice.
Plantele au o înrădăcinare superficială, având pretenţii ridicate faţă de umiditatea din sol şi atmosferă, de aceea este bine să se evite stresul de secetă. Dacă nu sunt udate corespunzător în perioadele de secetă şi caniculă, plantele se usucă treptat, începând cu vârful lăstarilor, de la exterior spre interior, din partea superioară spre bază.
Uscarea ramurilor din exterior spre interiorul coroanei apare din cauza ciupercii Seimatosporium berckmansii ce produce distrugerea ramurilor de Thuja, Juniperus și Chamaecyparis. Infecţia se instalează pe ramurile tinere şi se extinde apoi pe ramurile mai bătrâne (de la vârfuri spre interior). Se poate observa prin schimbarea culorii vârfurilor solzoase ale ramurilor de la verde la maro roşcat. În septembrie, când patogenul fructifică, sporii sunt dispersaţi de ploi, insecte, vânt şi intră în crăpăturile scoarţei unde iernează. În primăvară sporii formaţi sunt dispersaţi şi produc noi infecţii. Aceştia atacă ramurile provocând uscarea severă.
O altă boală este provocată de patogenul Cercospora sequoiae. Uscarea plantei porneşte de la baza trunchiului din interior spre vârful ramurilor. Boala se instalează pe cele bătrâne, mature şi se extinde apoi spre ramurile mai tinere. Frunzele devin galbene apoi maro brun, se sfărâmă şi cad pe sol ducând la uscarea lor completă.
Uscarea de tip Kabatin este cauzată de Kabatina thujae şi afectează mult și speciile de Juniperus şi Chamaecyparis. În lunile aprilie şi mai când patogenul fructifică, sporii sunt răspândiţi de insecte, vânt şi ploi şi aceştia pot pătrunde în leziunile ramurilor, în crăpăturile scoarţei, răspândindu-se apoi în structura întregii plante. Patogenul iernează în ţesutul plantelor infectate. Simptomele bolii apar abia în primăvara următoare infestării şi se pot observa chiar înainte de pornirea plantelor în vegetaţie. Fungii sunt produşi sub epidermă la sfârşitul iernii şi apar pe plantă în lunile februarie-martie. Patogenul atacă ţesuturile şi creşterile de anul trecut, ciuperca fiind mai puţin capabilă să atace lăstarii noi sănătoşi. Ţesutul atacat se îngălbeneşte sau se înroşeşte şi apoi devine maroniu, se usucă şi cade de pe plantă la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Decolorarea începe din vârf spre baza ramurii şi se întinde pe o lungime de aproximativ 5 cm. La baza zonei decolorate se pot observa perne sau puncte negre unde se instalează fructificaţiile patogenului.
Pentru a preveni apariţia bolilor trebuie să se evite plantarea în perioadele de vegetaţie, în perioadele de secetă şi caniculă şi să se păstreze distanţa corespunzătoare între plante. În cazul plantelor sănătoase se vor efectua 6 tratamente preventive din luna martie până în luna octombrie. Se vor utiliza produse pe bază de cupru.