Dozarea sau diferenţierea dozelor se face după consumul specific nutritiv al plantei, recolta programată şi aportul (disponibilul) solului în elementele respective, stabilit prin analiza solului.
Formula echilibrată a îngrăşămintelor minerale complexe asigură nutrienţii necesari unei dezvoltări viguroase, armonioase şi trebuie să fie disponibili în fiecare fenofază a plantei, în cantitatea şi proporţia cerută de plantă.
Întotdeauna, înainte de înfiinţarea culturilor se recomandă efectuarea analizelor de sol pentru evaluarea rezervelor de substanțe minerale şi organice care să ajute la întocmirea unui plan de fertilizare. Criteriile în stabilirea unui program de fertilizare sunt:
- nivelul de aprovizionare cu azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu şi microelemente dacă este nevoie;
- pH-ul şi concentraţia soluției solului în săruri;
- specia şi tipul culturii;
- momentul plantării: anumite elemente devin indisponibile plantelor dacă solul este prea rece, sau creşte disponibilitatea lor pe timp călduros;
- durata culturii: în ciclu scurt sau prelungit.
Pentru fertilizarea starter, aplicată radicular, la maxim două săptămâni după plantare, se foloseşte un fertilizant cu mai mult fosfor, faţă de azot şi potasiu, pentru stimularea imediată a creşterii rădăcinilor şi începerea absorbţiei radiculare. Apoi se poate continua cu un îngrăşământ echilibrat. Folosirea unui îngrăşământ bogat în azot în primele faze de dezvoltare induce o creştere vegetativă intensă, în defavoarea înfloririi (mai ales la răsadurile de tomate timpurii), care primăvara devreme oricum este slabă din cauza luminii deficitare. Legarea fructelor este diminuată, iar rodul format va prezenta defecte fiziologice care vor îngreuna comercializarea lor.