- Aspectul verde-argintiu
Simptomele acestei boli neparazitare se manifestă prin apariţia unor frunze deformate, iar florile plantelor afectate sunt aparent normale, dar nu fructifică. În cazul unui atac parţial frunzele capătă dungi cu aspect verde-argintiu care devin galben-pal la maturitate. Boala este cauzată de anumite anomalii care apar în dezvoltarea ţesuturilor în anumite condiţii: plante semănate prea timpuriu sau toamna, expuse la temperaturi de sub 18 OC în timpul zilei. Nu se recomandă tratarea acestei boli în timpul vegetaţiei. Cu toate acestea se pot lăsa lăstari axilari pe plantă care nu prezintă astfel de simptome. În acest caz se îndepărtează apexul afectat. Se evită cultivarea soiurilor sensibile la această boală.
- Asfixierea tulpinii
Suberificarea bazei tulpinii este des întâlnită în culturi. Cauza ei este necunoscută. Simptomele sunt: îngălbenirea şi ofilirea frunzelor şi foliolelor, adesea reversibile, necrozarea şi suberificarea coletului (diametrul acesteia se măreşte, rădăcina principală prezintă uneori fisuri longitudinale, cauzate de lipsa elasticităţii ţesuturilor suberificate), reducerea diametrului rădăcinii principale comparativ cu cel al coletului şi tulpinii și necrozarea şi suberificarea rădăcinilor secundare.
Aceste simptome se pare că nu sunt din cauze parazitare, ci legate de microasfixiere, care se produce timpuriu în perioada de vegetaţie şi se repară în timp. Apare atunci când apa stagnează pentru perioade scurte şi când e folosită apă rece la irigare. Această microasfixiere repetată a plantelor duce la necroza părţilor scufundate şi formarea suberificărilor.
- Asfixierea sistemului radicular
Sistemul radicular este cea mai sensibilă parte a plantei, însă mulţi cultivatori nu ştiu să-i ofere condiţiile necesare dezvoltării normale. Pentru a examina rădăcina, se scoate din pământ cu mare grijă, evitând ruperea terminaţiilor radiculare. Apoi se spală bine în jet de apă pentru a îndepărta particule de sol ce pot ascunde simptome ale unor boli. În afară de funcţia de bază de absorbţie, rădăcina asigură şi respiraţia, folosind oxigenul. De aceea pe tot parcursul vegetaţiei se execută praşile manuale şi mecanice, nu numai pentru a distruge buruienile, dar şi pentru a aera solul. Principalele cauze care determină asfixierea rădăcinii sunt: băltirea apei timp îndelungat, excesul de salinitate și tasarea solului. Tasarea este produsă de mijloacele mecanice grele folosite necorespunzător, efectuarea lucrărilor manuale în condiţiile unui sol cu exces de umiditate sau cultivarea pe un sol greu, nearat.