Caracterul “pitic genetic“ la pomii fructiferi şi folosirea lui în ameliorare

Actualele programe de ameliorare ale pomilor fructiferi, atât pe plan mondial, cât şi naţional, cuprind ca obiectiv prioritar intensivizarea pomiculturii.

Acest deziderat poate fi realizat folosind soiuri adecvate şi tehnologii specifice de cultură pentru plantaţiile intensive şi superintensive. Se pune tot mai acut problema controlării dimensiunii pomilor, de creare a soiurilor pitice şi a portaltoilor care să imprime nanismul. Observarea atentă şi sistematică a unor hibrizi pe rădăcini proprii de cais şi de prun, au permis selecţionarea unor genotipuri de tip pitic, cu descendenţe genetice diverse.

La Staţiunea Experimentală Prosser Washington, s-au individualizat două selecţii de cais pitic şi de prun de tip european. Obiectivul de obţinere a soiurilor genetic pitice s-a extins şi la păr. La cireş, din multitudinea de mutante obţinute în urma iradierilor, s-au remarcat o serie de selecţii compacte, care au o productivitate mai crescută şi o talie redusă cu 20 – 50 % faţă de martor. La prun, ameliorarea şi crearea de soiuri pitice se află la început de drum. La păr, pentru a obţine soiuri pitice şi semipitice, programul de ameliorare se bazează pe hibridarea dintre cele mai bune soiuri standard (“Williams, “Decana Comisiei”, “Passe Crassane”, ”Conference”, etc.) cu “U.S. 309 “şi “Nain Vert”.

Având în vedere studiul cercetărilor pe plan mondial, cu privire la preocupările existente pentru obţinerea de soiuri de pomi cu creştere pitică, habitus compact şi fructificare pe ramuri scurte de rod, se desprind câteva idei: există un interes sporit al amelioratorilor pentru aceste obiective.

Sunt utilizaţi o serie de termeni ca “spur”, înţeles atât ca tip de fructificare, cât şi ca habitus redus. Apare tot mai des termenul de “dwarf’ (pitic) şi “semi-dwarf’ (semipitic), dar şi termenul de “genetic-pitic”. Alţi autori folosesc termenul de “nanism”, care înseamnă de fapt piticire. Interesul pentru obţinerea unor astfel de soiuri poate fi clasificat şi în funcţie de exigenţele proprii fiecărui program de cercetare. Există o mare graduare, referitoare la ideotipul “spur” ori “pitic-genetic”urmărit, de la interesul de a obţine “pitici extremi” (de tipul dwarf, la piersic), la o reducere apreciabilă a înălţimii pomilor, a gradului şi a unghiului de ramificare, a fructificării pe ramuri scurte de rod, etc.

Genotipul “dwarf” se caracterizează printr-o reducere extremă a taliei pomului (1-1,5 m), prin prezenţa numeroaselor internodii scurte, prin existenţa ramificaţiilor secundare şi terţiare şi deci a unei coroane dese. Dwarfii se caracterizează printr-un foliaj foarte bogat; frunzele sunt de dimensiuni mai mari decât ale piersicului standard şi foarte intens colorate, având şi o capacitate mai mare de fotosinteză.

Înflorirea este abundentă şi se eşalonează pe circa 12-21 zile, florile putând fi campanulate sau rozacee, simple sau involte, roz ori roşu-frez. Fructele, fie că sunt piersici, pavii ori nectarine, sunt asemănătoare sub raport calitativ cu ale piersicului standard. Se lucrează pentru ameliorarea dimensiunilor, ca şi pentru obţinerea de soiuri care să îşi coloreze bine fructele, chiar în condiţiile unei umbriri mai mari, din coroana lor deasă.

Piersicul dwarf, ca toate speciile şi soiurile cu vigoare slabă, se caracterizează printr-o precocitate pronunţată la rodire. Este productiv, dând recolte de 6-20 kg/pom. Se poate cultiva la distanţele de 2/1,5 m, rezultând o densitate de 3333 pomi/ha, sau la 3/1,5 m, rezultând o densitate de 2222 pomi/ha. Perioada de vegetaţie a piersicului dwarf se prelungeşte până spre sfârşitul lunii noiembrie, când îşi pierde frunzişul, deci mai târziu decât piersicul standard. Ramurile se coc mai târziu, altoitul realizându-se la sfârşitul lunii august. Ca portaltoi se utilizează piersicul franc, caisul, migdalul şi corcoduşul (dar acesta drajonează puternic). Se preconizează utilizarea portaltoilor de vigoare redusă ori a celor nanizaţi.

Cultura piersicului dwarf este rentabilă datorită faptului că se fac economii prin efectuarea unor tăieri reduse (se luminează coroanele, prin eliminarea ramurilor uscate); se utilizează cantităţi mici de substanţe fungicide şi este uşurată munca de recoltare a fructelor.