De Paște, la români, pe lângă mersul la biserică și prepararea produselor din carne de miel sau coacerea cozonacului, printre tradițiile de bază se află și ciocnitul ouălor. Oul este asociat în general creației, iar oul de Paște îl simboliează pe Iisus în mormânt. Coaja oului este piatra mormântului din care Iisus a ieșit înviind, iar ciocnirea ouălor semnifică deschiderea Sfântului Mormânt și Învierea.
Potrivit tradiţiei, Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat lângă cruce un coş cu ouă. Acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. De atunci, în amintirea răstignirii, femeile vopsesc ouă în preajma Paştelui.
Se ciocnesc numai ouă roșii, după un anumit ceremonial care în comunitățile rurale se păstrează fără abatere. Ca regulă generală, primul care ciocnește este cel mai vârstnic bărbat de la masă sau o persoană mai în vârstă, care ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de un comesean, în timp ce rostește „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: „Adevărat a înviat!”.
În tradiția populară românească, ouăle de Paște sunt considerate păzitorii casei și se crede că sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli și protejează animalele din gospodărie. În acelaşi timp, oul simbolizează viața eternă, fertilitatea, renaşterea și norocul.
În dimineața primei zile de Paște, copiii sunt puși să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care s-au pus înainte un ou roșu și un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătoși și rumeni la față, precum oul de Paște și curați precum argintul