Dr. Ing. Alexandra Marina Manolache, ICEADR București
Pe măsură ce dovezile fizice ale schimbărilor climatice încep să crească, impactul lor asupra supraviețuirii planetei noastre devine din ce în ce mai important. Producțiile animaliere și dependența noastră de ele constituie o realitate. De fapt, această sursă globală de alimente și de venituri este extrem de vulnerabilă la impactul schimbărilor climatice, care, de-a lungul timpului, au jucat un rol în dispariția sau în dezvoltarea sistemelor de producție agricolă.
Aceasta este o provocare majoră cu care se confruntă și dezvoltarea sectorului de creștere a ovinelor. Printre numeroasele provocări climatice, stresul termic pare să destabilizeze semnificativ eficiența producției animale, poate afecta creșterea, producția de lână, de carne și de lapte. În plus, schimbările climatice pot afecta imunitatea animalelor, favorizând mai multe boli transmise de vectori.
Animalul folosește mai multe mecanisme adaptative pentru a menține homeostazia prin răspunsuri comportamentale, fiziologice, neuroendocrine, celulare și moleculare, pentru a face față condițiilor climatice existente. Mai mult, schimbările climatice pot modifica funcția rumenului și digestibilitatea hranei la oi.
Strategiile de gestionare se referă la adaptarea adăposturilor, a animalelor și monitorizarea climei, iar aceste strategii sunt în cele din urmă vizate pentru a oferi resurse și microclimat adecvate pentru optimizarea activităților de producție la ovine. Intervențiile nutriționale care implică hrănirea specifică sezonului și suplimentarea cu micronutrienți pot ajuta animalul să-și susțină producția în condiții nefavorabile de mediu. Toate acestea pot ajuta la optimizarea rentabilității economice în fermele de ovine, prin minimizarea costurilor de producție. În cele din urmă, trebuie să se pună suficient accent pe dezvoltarea unor strategii adecvate de adaptare, care să implice factorii de decizie.
Schimbările climatice sunt considerate o amenințare majoră la adresa durabilității multor specii, ecosisteme și sisteme de producție a animalelor în multe părți ale lumii. Pe măsură ce temperaturile medii globale cresc, apar tot mai multe efecte.
Producția de carne de ovine este văzută ca o industrie importantă a cărnii în viitor, datorită eficienței și capacității speciei de a se adapta la schimbările climatice. Peste 50% dintre micile rumegătoare din lume trăiesc în zone aride, ceea ce indică adaptabilitatea lor la creșterea temperaturilor în viitor. Pășunatul nu numai că reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES), dar și îmbunătățește fertilitatea solului, prin târlire.
La ovine, calitatea cărnii este o componentă esențială a cercetării în domeniu. Selectarea raselor și a speciilor cu producție ridicată și rezistență la condiții adverse poate contribui la atenuarea problemelor. Interacțiunea dintre genotip și mediu, joacă un rol crucial, iar alegerea genotipurilor adecvate pentru viitor necesită eforturi semnificative de cercetare. Criteriile de selecție revizuite vor fi necesare pentru a asigura producția într-un mediu compromis, o cerință esențială a vremurilor actuale.
Deși scăderea rentabilității lânii a redus importanța acesteia, producția de lână necesită mult mai puțină energie decât fibrele sintetice. Recunoașterea importanței creșterii ovinelor ca o opțiune durabilă pentru fermierii cu resurse limitate este crucială, în contextul în care acestea devin din ce în ce mai apreciate ca sursă de hrană în era schimbărilor climatice.
Uraganele, secetele, ploile abundente, vremea imprevizibilă și bolile sunt alți factori care afectează creșterea ovinelor. Evenimentele extreme și fluctuațiile sezoniere afectează bunăstarea animalelor și duc la scăderea randamentelor și a performanței reproductive.
Oile și caprele sunt animalele care folosesc cel mai mult pășunea. Pe lângă efectele schimbărilor climatice asupra ecosistemelor, acestea vor cauza inevitabil probleme serioase resurselor naturale folosite de animale. Caracteristicile climatice, precum temperatura și precipitațiile, au un impact semnificativ asupra disponibilității pășunilor și a altor resurse pe tot parcursul anului. Datorită condițiilor geografice și climatice caracteristice din țara noastră, efectivele de ovine sunt crescute în cea mai mare parte a anului (aproximativ 200-230 de zile, în funcție de condițiile meteorologice) pe pășuni naturale, respectiv pe pajiști și fânețe.
În ultimele decenii, tendințele schimbărilor climatice au fost destul de rapide în multe regiuni agricole ale lumii, iar creșterile nivelurilor de dioxid de carbon (CO2) și ozon (O3) din atmosferă sunt larg răspândite. Faptul că clima și emisiile de CO2 vor continua să evolueze în viitor ridică, fără îndoială, multe întrebări legate de securitatea alimentară, dintre care una este dacă productivitatea agricolă globală va fi afectată.
Rumegătoarele mici sunt esențiale pentru securitatea alimentară și pentru mijloacele de subzistență, în special în medii climatice stresante. În general, oile și caprele sunt crescute pe pășuni în turme relativ mari, necesită mai puțină hrană, apă și forță de muncă și sunt mai tolerante la căldură decât rumegătoarele mai mari, cum ar fi bovinele. În acest context, selectarea animalelor rezistente la căldură este o strategie viabilă, care exploatează variația naturală în cadrul rasei și între rase.
Adaptările în exploatațiile agricole au ca scop sporirea productivității și gestionarea condițiilor climatice actuale, bazându-se pe cunoștințele și experiența agricultorilor. În următoarele decenii, adaptarea ar putea necesita mai mult decât simple ajustări ale practicilor actuale. Soluțiile de adaptare pe termen scurt și mediu includ:
- Introducerea de tehnici și metode în zootehnie pentru a reduce drastic emisiile de metan și amoniac, rezultate din practici zootehnice neperformante;
- Încurajarea pășunatului în aer liber în detrimentul creșterii animalelor în sisteme cu adăposturi;
- Construirea de instalații pentru captarea biogazului, reducând astfel emisiile de metan și utilizând biogazul pentru producerea de energie, diminuând dependența de combustibilii fosili;
- Implementarea de soluții tehnice, cum ar fi protejarea împotriva înghețului și îmbunătățirea sistemelor de ventilație și răcire ale adăposturilor pentru animale.