Cultura de cais

Caisul este foarte apreciat pentru fructele savuroase şi parfumate, utilizate în consumul proaspăt sau la prepararea de compot, gem, dulceaţă, suc, nectar, caisată, lichioruri, etc. Cultura caisului este dificilă, deoarece este o specie pretentioasă la climă şi la sol, în plus este afectat de o boală foarte cunoscută, pieirea prematură. Este adaptat destul de bine în zonele de câmpie sau coline joase până la 200-250 m altitudine, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 10-11°C, iar minima să nu scadă sub -25-26°C. Primăvara, după zile relativ călduroase, pierde mugurii floriferi la -3…-4°C, iar fructele abia formate, la -1.5, -2.2°C. Întrucât caisul înfloreşte devreme, caişii pierd rodul în 4-5 ani din 10. Faţă de umiditate, caisul nu este deosebit de pretenţios, reuşind chiar şi la 500-550 mm precipitatţi anuale, dar raspunde bine la irigare.

Caisul are câteva boli periculoase: monilioza care atacă florile, lăstarii tineri şi fructele, ciuruirea frunzelor, dar cea mai periculoasă este pieirea prematură a pomilor. Pieirea prematură se manifestă în două feluri: bruscă sau apoplexică, pomii pier în câteva zile, frecvent în luna mai, lentă-se usucă câte o ramură sau sarpantă până cuprinde întreg pomul. Această boala cuprinde în primii 10 ani 5-10% din pomii plantaţi şi nu poate fi înlăturată total, ci doar ameliorată prin mai multe măsuri, printre care: cultivarea caisului numai în zone favorabile; protejarea pomilor de ger, îngheţuri, evitarea stagnării apei la rădăcini; evitarea rănirii scoarţei, a tăierilor groase şi a scurgerilor de cleiuri; văruirea trunchiului, a bezei sarpantelor, menţinerea solului parţial inierbat.

Recoltarea fructelor se face la coacerea deplină în 2-3 reprize. Caisele se recoltează cu atenţie, la coacere cad uşor şi se depreciază. Pentru consum se iau ceva mai tari, 1-2 zile mai devreme şi se pot păstra 2-3 zile la rece.