De ce ar trebui ca monocultura porumbului sa devina istorie in tara noastra?

Este sfarsitul toamnei, iarna bate la usa, asa ca probabil va intrebati de ce tocmai acum scriu un articol despre Diabrotica virgifera. Simplu, ca sa nu uitam de acest daunator, sa luam in considerare aceasta amenintare atunci cand stabilim planul culturilor pentru primavara urmatoare. In acest articol voi scrie despre principalele motive pentru care monocultura porumbului ar trebui sa devina istorie.

Adult de Diabrotica virgifera pregatindu-se sa isi ia zborul
Adult de Diabrotica virgifera

Asadar, viermele vestic al radacinilor de porumb (Diabrotica virgifera) este prezent aproape in toata tara. Pana nu demult se considera ca acest daunator se gaseste in jumatatea vestica a tarii, daune importante fiind semnalate in vestul si in nord-vestul tarii. Intre timp, arealul acestei specii s-a extins, pas cu pas, inspre est, in prezent fiind intalnit si in zonele mari producatoare de porumb, cum ar fi cele din sud-estul Romaniei. Multi fermieri tind sa ignore acest daunator, gandindu-se ca nivelul populatiei este scazut si ca, in ciuda prezentei adultilor in lanurile de porumb, nu este motiv de ingrijorare. Totusi, cunoscand biologia acestei specii, capacitatea de deplasare a adultilor prin zbor zeci de kilometri de la locul de aparitieprolificitatea femelelorrezistenta la insecticide, la care se adauga faptul ca suprafete insemnate cu porumb sunt cultivate in monocultura (uneori timp de mai multi ani la rand), ar trebui sa ne puna in garda. In anul 2017 au fost identificati primii adulti in capcanele feromonale instalate in lanurile de porumb in vestul judetului Calarasi. Trei ani mai tarziu, in aceeasi locatie, in prima jumatate a lunii iulie, pe parcurusl unei saptamani, in capcanele feromonale au fost capturati sute de adulti. Chiar daca nu s-au constatat daune semnificative la cultura porumbului produse de atacul larvelor la sistemul radicular al plantelor, sau cele produse de adulti la matase sau stiuleti, cu toate acestea, daca populatia acestei specii daunatoare creste cu aceeasi viteza, am putea avea pagube insemnate la cultura porumbului intr-un viitor nu foarte indepartat.

Sa vedem care este experienta americanilor cu acest daunator… Pentru inceput, o scurta incursiune in trecut, urmata de o trecere in revista a situatiei din prezent. La congresul international de entomologie (ICE, 2016), care s-a desfasurat in Orlando (Florida, SUA), s-au prezentat multe lucrari care au avut ca subiect Diabrotica virgifera.

Astfel, numai in SUA pagubele anuale produse de acest daunator se ridica la aproximativ un miliard de dolari, in ciuda faptului ca in aceasta tara culturile de porumb modificate genetic, rezistent la atacul larvelor acestui daunator, ocupa suprafete insemnate, iar in cazul culturilor clasice se practica tratamentul generalizat al semintelor (pentru combaterea larvelor), dar si tratamente la sol (pentru combaterea larvelor) sau in vegetatie (pentru combaterea adultilor).

Larva de Diabrotica virgifera

In ultimii 15 ani, in SUA s-au lansat mai multi hibrizi de porumb modificati genetic pentru rezistenta la acest daunator (in 2003, porumbul MG cu toxina Cry3Bb1; in 2006, porumbul MG cu toxina Cry34/35; in 2007, porumbul MG cu toxina mCry3A; in 2014, porumbul MG cu toxina eCry31Ab1). Cu toate acestea, s-au inmultit fenomenele rezistentei larvelor la toxinele din porumbul modificat genetic, cu consecinte nefaste asupra productiei si a profitului fermierilor. S-a sugereat aplicarea in complex a tuturor metodelor de prevenire si combatere, una din cele mai importante fiind rotatia culturilor, porumbul sa revina pe acelsi loc cel putin dupa trei ani (in SUA se practica in mod frecvent rotatia de doi ani porumb-soia, mai ales in zona numita „Corn belt”). De asemenea, ar trebui aplicate si tratamentele la samanta pentru combaterea larvelor, impreuna cu cele din vegetatie pentru combaterea adultilor. S-a recomandat alternarea metodelor de combatere a viermelui vestic al radacinilor de porumb, pentru evitarea aparitiei fenomenului de rezistenta.

Cum s-a ajuns pana aici? Simplu, omul in cautare de profituri cat mai mari, a ignorat legile naturii. Prin urmare, in timp, a venit penalizarea. Omul a fost cel care, indirect, a creat cele mai bune conditii pentru dezvoltarea acestei specii daunatoare. Cum? Prin cultivarea porumbului pe suprafete foarte mari, in cele mai multe cazuri, in monocultura. In acest fel, omul a asigurat o cantitate foarte mare de hrana preferata pentru larvele si adultii de Diabrotica virgifera. In SUA, viermele vestic al radacinilor porumbului a fost pentru prima oara semnalat in anul 1868, in Kansas, de catre LeConte. Pana la inceputul secolului XX, insecta nu fost bagata in seama. Abia in anul 1909 a fost semnalata ca specie daunatoare la cultura porumbului, dar arealul era limitat. Pana in anii ´40, rotatia culturilor asigura prevenirea atacului si cresterea populatiilor. Dupa al doilea razboi mondial, treptat, monocultura de porumb s-a extins in SUA, fapt ce a dus la cresterea populatiilor acestui daunator, „la pachet” cu cresterea pagubelor produse in special de atacul larvelor. In incercarea de a limita atacul, s-au aplicat pe scara larga insecticide cloroderivate la sol. Costul redus i-a determinat pe agricultori sa intensifice aplicarea tratamentelor la sol, considerand ca acestea constituie o asigurare ieftina a culturilor. In acea perioada nu s-a tinut cont de pragul economic de daunare (PED), produsele cloroderivate fiind aplicate pe mai mult de 60% din suprafata cultivata cu porumb, desi cercetari ulterioare au scos in evidenta faptul ca aceste tratamente se justificau a fi aplicate doar pe 11-19% din suprafata cultivata cu porumb din SUA. In urma aplicarii nerationale a acestor tratamente la sol, a aparut fenomenul de rezistenta a daunatorului la insecticidele cloroderivate. Ulterior, acestea au fost inlocuite cu carbamatii, apoi cu organofosforice, fiind urmate de neonicotinoide. Pana la aparitia fenomenelor de rezistenta la insecticide, distributia acestui daunator in SUA a fost relativ limitata. Dupa anul 1955, arealul viermelui vestic al radacinilor de porumb s-a extins foarte mult. Inaintea aparitiei fenomenului de rezistenta la insecticide, in SUA, capacitatea de migrare a adultilor era de 20-50 km/an. Dupa aparitia fenomenelor de rezistenta, capacitatea de migrare a adultilor a crescut la 110-200 km/an! Trebuie mentionat faptul ca, in prezent, apoximativ 20% din suprafata mondiala cu porumb se gaseste in SUA, iar monocultura ramane o optiune destul de populara in randul fermierilor.

Pagube produse de catre larve sistemului radicular la porumb

Odata cu dezvoltarea transporturilor maritime si aviatice, daunatorul „a trecut oceanul” in Europa, fiind pentru prima oara semnalat in anul 1992, in Serbia, in zona aeroportului de la Belgrad, iar in tara noastra a fost pentru prima oara semnalat in anul 1996. La sfarsitul anului 1999, la sapte ani de la prima semnalare in Europa, arealul de raspandire a acestui daunator pe batranul continent era estimat la 150000 km2.

Tocmai de aceea trebuie sa tratam cu maxima precautie problema legata de prezenta speciei daunatoare Diabrotica virgifera in zonele mari cultivatoare de porumb din tara noastra, inclusiv in sud-est. Trebuie sa luam toate masurile pentru ca populatia acestui daunator sa fie tinuta sub control, una dintre acestea fiind renuntarea la monocultura porumbului. Daca Diabrotica virgifera va deveni, in timp, un daunator principal al porumbului si in sud-estul tarii, alaturi de Tanymecus dilaticollisAgriotes spp., Agrotis segetumOstrinia nubilallis sau Helicoverpa armigera, in contextul restrictionarii tratamentului semintelor cu insecticide neonicotinoide, precum si a reducerii sortimentului de insecticide care pot fi aplicate in vegetatie, atunci aceasta cultura va deveni… o mare loterie.

Dr. ing. Georgescu Emil

INCDA Fundulea