Executarea tăierilor la speciile de ficus

Aceste plante decorative sempervirescente, cu frunzele lor groase, lucioase, sunt excelente ca plante de ghiveci sau ca bordură. Când sunt viguroase, sunt elemente utile într-o grădină de iarnă, când alte plante sunt golaşe. Ficuşii pot varia mult în mărime, de la arbori de până la 45 m înălţime la arbuşti de până la 3 m înălţime, care se întind larg. Sunt cultivaţi în general pentru frunzele lor mari, decorative, pieloase, deseori cu nervuri pronunţate, dispuse altern de-a lungul tulpinilor şi ramurilor.

Unele varietăţi au frunze pătate, deseori cu margini albe-argintii, sau frunze pătate gri-verzui cu semne bej-gălbui. Florile golaşe cresc la subsuoara frunzelor şi sunt urmate de fructe mici (sicone), în formă de ou, care pot fi portocalii, galbene, verzi sau purpurii. Ficuşii cresc cel mai bine în soluri umede, bine drenate, conţinând din belşug materii organice.

Ei cresc în plin soare sau umbră parţială, dar trebuie protejaţi de vânturile reci, mai ales când sunt tineri. Când plantele sunt tinere, pentru a le ajuta să crească dense şi bine structurate, cu un trunchi principal central şi multe ramuri pornind din acesta, se taie 10-15 cm din vârful trunchiului principal, pentru a ajuta ramificarea. Primăvara, se taie toţi lăstarii slabi, răzleţi până a două treimi. Ficuşii vor creşte bine mulţi ani chiar dacă sunt tăiaţi puţin sau deloc, dar scurtarea creşterilor din sezonul precedent cu aproximativ un sfert, iarna târziu sau primăvara devreme, va ajuta dezvoltarea unei plante dense și echilibrate. Acesta este şi un bun mod de a împiedica planta să devină prea deformată.

Primăvara, la plantele mature, se scurtează cu o treime toţi lăstarii prea viguroşi, pentru a împiedica planta să se dezechilibreze şi să se încline într-o parte. În cazul tăierilor de remediere, plante pot fi tăiate destul de sever – deseori până la scheletul principal de ramuri – pentru a ajuta noua creştere să repare stricăciunile provocate de vânt. Se elimină toate ramurile mai mici (sublaterale) şi se taie ramurile care alcătuiesc scheletul până la 45 cm de tulpina principală.