Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută și sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh. Anul acesta este prăznuită pe 4 iunie, prima zi de Rusalii și 5 iunie cea de a doua zi a Rusaliilor. A fost numită „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană „Rosalia”, consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuiește la cincizeci de zile după Paști.
Pogorârea Sfântului Duh nu are o dată fixă, face parte din sărbătorile cu dată schimbătoare. Este prăznuită totdeauna la zece zile după Înălțare sau Ia cincizeci de zile după Paști. Este ziua in care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor. Sfântul Grigorie Palama spune că Duhul Sfânt S-a revelat la Cincizecime în chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi „că este de aceeași ființă cu Dumnezeu-Cuvântul, căci nimic nu este mai înrudit cu cuvântul decât limba”. Pogorârea Sfântului Duh a fost făgăduită de Mântuitorul înainte de patima Sa: „De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Și iarăși: „Voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede” (In.14,16-17). Iar înainte de înălțarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: „Iar voi să rămâneți în Ierusalim, până când vă veți îmbrăca cu putere de sus”. Împlinirea promisiunii a avut loc la zece zile după Înălțare, în dimineața zilei în care evreii din toată lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de către Moise, pe Muntele Sinai. Din momentul împărtășirii de Duhul Sfânt, ucenicii au început să vorbească în limbi neștiute de ei până atunci.
Există obiceiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
Prezența acestor frunze la Sărbătoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfânt, daruri nenumărate, diverse și totuși unitare și unificatoare.
Cel mai important fenomen astronomic ce are loc în această lună este solstițiul de vară (21 iunie), cea mai lungă zi din an. În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante din an, cu multe sărbători și evenimente folclorice, însoțite de practici rituale care au semnificații profunde asupra omului și relațiilor lui cu natura, cu lumea înconjurătoare.
Sărbătorilor lui Cireșar, fie ele creștine sau ritualice, se adaugă adeseori și sărbători cu dată variabilă cum ar fi Călușul, Rusaliile, Lăsatul Secului de Sânpetru și altele. Târgurile Drăgaicei și Sânzienelor, organizate în a doua jumătate a lunii iunie, păstrează amintirea unei divinități preistorice a agriculturii, celebrate la solstițiul de vară. Timpul calendaristic și vegetația ajung la maturitate. Totuși recoltele, oricât de promițătoare ar părea, sunt numai o făgăduință, nu o certitudine. Căci dacă fulgeră și tună, vara va fi ploioasă și belșug la grâu; dacă plouă prea mult strică via și strugurii; dacă e uscat, va fi belșug la mălai și struguri mulți; dacă sunt omizi, va fi recoltă bună la grâu și struguri.