Gărgărița frunzelor de mazăre (Sitona lineatus), gata de atac

Acest dăunător este un „verișor” al rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis), ambele specii făcând parte din familia Curculionidae. Dacă ne uităm puțîn la cum arată adulții celor două specii, putem vedea asemănări între ele, cu mențiunea că gărgărițele frunzelor mazării sunt mai mici (4-5 mm lungime) comparativ cu rățișoară, care poate ajuge și la 10 mm lungime. Foarte interesant este faptul că mazărea este o plantă repelenta pentru T. dilaticollis, în schimb este mediul principal al speciei S. lineatus, care face obiectul acestui articol. Până de curând, suprafețele cultivate cu mazăre erau reduse, principalul motiv fiind absența unei piețe stabile de valorificare a acestei culturi.

În contextul Pactului Verde European (Green Deal), care vine „la pachet” cu diferite eco-scheme, cultura mazării a devenit mai atractivă pentru fermieri, în special datorită plăților suplimentare care pot să vină pentru înverzire. Despre avantajele mazării asupra fertilității solului nu cred că are rost să vorbesc, deoarece sunt cunoscute de către toți. La fel și despre avantajele acestei culturi în asolament. Creșterea suprafețelor cultivate cu mazăre înseamnă însă și o „masă bogată” pentru gărgărița frunzelor de mazăre (Sitona lineatus).

La fel că și „verișorii din cultura porumbului”, atacul adulților acestei specii este periculos când mazărea se află în primele faze de vegetație. Dacă avem și secetă, însoțită de temperaturi ridicate, atunci atacul este și mai păgubitor, tinerele plăntuțe de mazăre pot să piardă apa și apoi să se usuce. Pentru a se întâmpla acest lucru, este nevoie și de o densitate mare a dăunătorului. Atacul are loc și când plantele se află în faze mai avansate de vegetație, caz în care adulții rod marginal foliolele frunzelor, rosăturile având forma caracteristică a literei „U” (în acest mod se recunoaște cu ușurință în câmp atacul de Sitona).

Atac caracteristic al adulților speciei S. linetus la frunzele de mazăre, în forma literei „U” (Fundulea, 22.04.2020)

Periculos poate să fie și atacul larvelor, dar acesta survine când plantele de mazăre sunt într-o fază de vegetație mai avansată. Practic, larvele rod la început nodozitățile bacteriene, apoi rădăcinile, făcând galerii adânci și neregulate. În funcție de intensitatea atacului (în cazul larvelor), plantele de mazăre fie stagnează în creștere, având o producție diminuată, fie pot să se usuce în totalitate. Gărgărița frunzelor mazării prezintă o generație pe an, iernând că adult în sol sau sub resturile vegetale, la o adâncime de câțiva centimetri.

Când temperatura aerului depasesete 18°C și intensitatea luminii 30000 lucși, adulții ies din hibernare, părăsesc locurile de iernare, indreptandu-se spre locul unde sunt amplasate noile culturi de mazăre, fie prin zbor, fie prin deplasare la sol. În acest caz, există un plus față de Tanymecus dilaticollis, și anume că adulții speciei S. lineatus au o capacitate mai bună de a zbura, comparativ cu „verișorii lor din porumb”. Durata medie de viață a unui adult este de 60-90 zile. O femelă poate depune până la 1400 de ouă (între lunile mai și iunie), în stratul superficial al solului.

Trebuie menționat că, în ultimii ani, temperaturi mai mari de 18°C s-au înregistrat în sudul țării încă din luna februarie. Dacă în această lună este cald, fermierii seamănă mazărea. Dar căldură nefirească poate veni, „la pachet” cu adulții speciei S. lineatus. Prin urmare, semănatul timpuriu al mazării nu aduce garanția că am scapăt de atac. Personal, am văzut atacul gargatitelor, la o cultură de mazăre de toamnă în primele zile ale lui martie, anul trecut. Temperatura aerului era foarte ridicată, depășind 20°C. Noroc că iarna a revenit în luna martie, iar aprilie a fost o luna destul de rece, prin urmare Sitona a fost „cumințită”. Dar în acest an se prefigurează o primăvara călduroasă și secetoasă, așa că mazărea de primăvară care se află în primele faze de dezvoltare este în pericol, mai ales în zonele unde rezerva biologică a acestui dăunător este ridicată.


Atac al adulților speciei S. lineatus, la plantele de mazăre aflate în primele faze de vegetație (Fundulea, 8.04.2020)

Pe lângă mazăre, gărgărițele mai atacă alte leguminoase cum ar fi fasolea, bobul, lucerna, trifoiul, etc. Chiar dacă adulții nu distrug plantele, în cazul unui atac ridicat, suprapus cu o perioadă secetoasă, recolta de mazăre poate scădea. Spre deosebire de larvele speciei T. dilaticollis, al cărui atac la rădăcinile porumbului nu are un impact economic asupra culturii, în cazul larvelor gărgărițelor frunzelor mazării, atacul acestora la nodozități poate duce la scăderea cantității de azot fixate de cultura mazării. În tehnologia de cultura a mazării de primăvară nu s-a pus accent pe combaterea acestei specii de insecte. Până nu demult, S. lineatus nu era considerat un dăunător la fel de periculos că și gărgărița mazării (Bruchus pisorum).

De fapt, pot exista confuzii, dacă ne referim la cele două specii, cu denumirile populare. Creșterea suprafețelor cultivate cu mazăre ar putea duce, pe viitor, la creșterea nivelului populațiilor speciilor S. lineatus. Momentan nu există omologat niciun insecticid folosit pentru tratamentul semințelor mazării, în vederea combaterii dăunătorilor care pot ataca cultura imediat după răsărit. În vegetație, se poate interveni cu insecticide de contact, în cazul în care presiunea de atac este ridicată, iar plantele de mazăre se află în faza de sensibilitate maximă față de atacul adulților acestei specii. Lucrările solului pot limita, într-o oarecare măsură, populația gărgărițelor frunzelor de mazăre, având în vedere că adulții hibernează în stratul superficial al solului, dar nu trebuie să uităm că au o capacitate de zbor mai bună decât a „verișorilor” din lanul de porumb, aceștia din urmă deplasându-se mai mult la suprafață solului. Un asolemant corespunzător, în care să fie incluse 6-7 culturi, ar putea limita nivelul populației acestei specii, considerate dăunătoare leguminoaselor pentru boabe.

Dacă avem în asolament atât mazăre, cât și lucernă sau trifoi, atunci gărgărițele au multa „mâncare”. Să ai un asolament că la carte, care să fie și rentabil economic (să poată fi valorificate pe piață toate culturile din asolament) este o mare provocare și ar necesita existența unei strategii la nivel de țară. De aceste aspecte trebuie să ținem cont când vorbim despre înverzire. Creșterea suprafețelor cultivate cu leguminoase pentru boabe, cât și cu cele furajere (lucernă, trifoi), este un lucru benefic pentru fertilitatea solului și nu numai, dar este benefic și pentru speciile de insecte fitofage, care au „în meniul lor” aceste culturi, așa cum este cazul gărgăriței frunzelor de mazăre (S. lineatus). Iar schimbările climatice, concretizate prin creșterea temperaturilor, favorizează, în general, insectele dăunătoare culturilor agricole, inclusiv pe cele care atacă leguminoasele (cum este cazul gărgăriței frunzelor mazării). Este așadar dificil să găsim un echilibru între avantajele obținute în urma creșterii suprafețelor cu leguminoase pentru boabe (inclusiv mazărea) și dezavantaje (creșterea rezervei biologice ale dăunătorilor acestei culturi), dar nu imposibil.

Dr. ing. Georgescu Emil – INCDA Fundulea