În livezile de pomi fructiferi, în luna august se aplică obișnuitele lucrări de întreținere a solului, combaterea bolilor și dăunătorilor, tăierile în verde (de fructificare), în cazul câtorva specii de sâmburoase (cireș, vișin, piersic și cais) și, evident, recoltarea.
Tăieri în verde la cireș și vișin: se substituie tăierilor în uscat, urmează aceleași reguli ca și în cazul acestora, dar avantajul este că se obține o cicatrizare mai bună a rănilor și se evită scurgerile de gome. La cireș, tăierea constă în rărirea (reducția, după caz) ramurilor de semischelet, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei, extinderea în lateral, limitarea înălțimii și înlăturarea ramurilor uscate sau afectate de boli și dăunători. Pomul trebuie întreținut astfel încât să nu se ajungă la suprimarea ramurilor groase deoarece specia își cicatrizează foarte greu rănile. La vișin, prin tăiere se întineresc ori se înlocuiesc ramurile plete, se asigură rărirea corespunzătoare în interiorul coroanei, se limitează extinderea acesteia dincolo de spațiul de nutriție și se menține zona de fructificare cât mai aproape de ramurile groase. La pomii bătrâni se aplică tăierea de regenerare, care poate prelungi fructificarea.
Tăieri în verde se mai aplică la piersic. Tăierea clasică constă în rărirea ramurilor de rod la 25-30 cm în lungul ramurilor multianuale, scurtarea lor la 35-40 cm și lăsarea unor cepi de 3-4 muguri lângă fiecare ramură lunga. Tăierea modernă presupune rărirea ramurilor mixte de rod la 20-30 cm, scurtarea lor dacă depășesc 70 cm și suprimarea celorlalte creșteri anuale.