Considerată cea mai veche plantă legumicolă, prazul se cultivă în România mai mult în zona de sud. Această cultură se poate înfiinţa fie prin semănat direct, fie prin plantare de răsad. Prazul rezistă la frig, iar seminţele germinează la temperaturi de 3-5°C. El iubeşte solurile cu un pH neutru, dar şi apa şi lumina.
Pentru legumicultorii care înfiinţează cultura de praz prin semănat direct, pregătirea solului se face toamna şi primăvara.
Pentru toamnă, trebuie avute în vedere mai multe elemente, printre care:
- Cartarea suprafeţei unde urmează să fie amplasată cultura de praz;
- Discuitul, dar şi fertilizarea, aceasta din urma făcându-se în cele mai multe cazuri cu gunoi de grajd;
- Aratura trebuie să fie cât mai adâncă pentru afânarea solului.
Pentru primăvară trebuie avut în vedere:
- Afânarea superficială a solului;
- Fertilizarea de primăvară şi discuitul;
- Efectuarea de tratamente cu erbicide, omologate pentru preemergenţă;
- Realizarea rigolelor (pentru modelarea terenului).
Plantatul în câmp se face cel târziu în luna iunie, iar în timpul perioadei de vegetaţie sunt necesare 1-2 fertilizări faziale, cu azotat de amoniu, în doză de 130-150 kg/ha substanţă brută.
Despre recoltare, aceasta se face eşalonat, toamna târziu, în funcţie de destinaţia producţiei. Pentru consumul din timpul iernii, plantele dislocate cu rădăcină se păstrează în pivniţe sau se stratifică în nisip. Se mai poate păstra afară, în şanţuri, îngropat oblic şi acoperit cu pământ pe toată lungimea tulpinii. În regiunile cu climat mai cald, prazul poate rămâne în câmp, de unde se recoltează treptat, în funcţie de consum.