Plantele ornamentale destinate înfrumuseţării apartamentelor, balcoanelor, parcurilor şi grădinilor sunt numeroase, variate şi cu particularităţi biologice şi decorative diferite.
Decorarea se poate realiza după specific prin flori, frunze sau habitus. Ele pot fi plante anuale, bienale sau vivace, cultivate în vase, ghivece, în ronduri, pe peluze, la balcoane, la ferestre. Sistemul de fertilizare trebuie să ţină seama şi de modul lor de înrădăcinare, care poate fi cu rădăcini fasciculate, rădăcini tuberizate, rizomi, bulbi, etc.
Diversitatea plantelor ornamentale în ce priveşte caracterele lor generale şi a modului de utilizare şi de cultură, impun respectarea şi a unui sistem diferenţiat de fertilizare. Multe plante floricole şi de ornament cultivate în ghivece, vase, sau an de an pe aceeaşi peluză, rond, necesită un aport ridicat de elemente nutritive, care dirijat raţional, poate favoriza şi prelungi înflorirea, îmbunătăţi creşterea şi dezvoltarea aparatului foliar.
Cerinţele plantelor decorative faţă de sol, de însuşirile fizico-chimice şi biologice ale acestuia variază foarte mult şi sunt o caracteristică de specie. Astfel, faţă de pH-ul solului fiecare specie are un anumit interval optim de creştere şi dezvoltare, iar udarea repetată a plantelor face ca pH-ul să se modifice cu uşurinţă în cursul perioadei de vegetaţie, cu precădere spre alcalin.
Atunci când sunt respectate toate indicaţiile tehnologiei de cultură sau de întreţinere şi totuşi plantele nu cresc şi nu se dezvoltă normal, manifestând stagnare, îngălbenirea şi necrozarea frunzelor, precum şi o serie de aspecte carenţiale se impune în primul rând un control asupra pH-ului substratului, atacului de acarieni şi afide. Pentru corectarea reacţiei acide la plantele crescute în vase se utilizează praful de cretă, iar pentru corectarea reacţiei bazice se pot folosi îngrăşăminte cu reacţie acidă ca sulfatul de amoniu, azotatul de amoniu, pulbere de sulf și sulfatul de aluminiu. Faţă de textura solului cerinţele sunt diferite. Astfel, preferă soluri grele: stânjenelul, bujorul, garoafele, gălbenelele; preferă soluri uşoare: petunia, zorelele, dalia, ciclamenul, cineraria, colocasia, ochiul boului, hortensia, canna, gladiolele.
Unele plante sunt sensibile la concentraţie ridicată de săruri solubile (elemente nutritive): Pelargonium, Primula, Ciclamen. Plantele cu frunze cărnoase sunt sensibile la concentraţii mari, în timp ce altele suportă concentraţii mai ridicate: Ageratum, Chrysanthemum, Begonia, Petunia, Fucsia. De aceea îngrăşămintele trebuie aplicate atent, dozele prea mari sau repetate la intervale scurte pot stânjeni dezvoltarea plantelor, adeseori pe frunze apar necroze ale ţesuturilor.