Bacteria de carantină Ralstonia este cel puţin la fel de periculoasă ca şi Clavibacter. Prezentă, în general, în zonele subtropicale, a devenit o ameninţare şi pentru zonele cu climă temperată.
Bacteria poate infecta 250 de specii, în special dicotiledonate. Pierderile cele mai mari, în Europa, se înregistrează la tomate şi cartofi. În teren este foarte dificil de depistat, fiind uşor de confundat cu alte boli sau cu efecte ale unor vătămări mecanice. Frunzele de la bază atinse de bacterie, pot avea pete clorotice sau gălbui între nervuri. Frunzele tinere se ofilesc, trec din galben portocaliu în brun, iar spre final de usucă lujerul şi planta în întregime. La secţionare, prin presarea ţesuturilor se elimină un exudat mucos, gri-brun sau mai deschis (dar nu galben, ca la alte bacterii). Stolonii sau tuberculii au aspect sticlos-translucid. Prin presare, se elimină acelaşi fel de exudat, de consistenţă mai groasă. Într-o fază mai avansată, pe tuberculi pot să apară fisuri cu marginea colorată în roşu brun.
Putregaiul brun poate fi mascat de o infecţie secundară cu alţi agenţi patogeni, făcând aproape imposibilă depistarea lui. Exudatul este semnul distinctiv şi se recomandă consultarea unui fitopatolog. Transmiterea bolii se face prin sămânţă, apă, echipamente de lucru, utilaje şi prin intermediul dăunătorilor (nematozi, gândacul din Colorado). Stoparea extinderii şi carantina sunt singurele măsuri de prevenire. Măsurile de carantină sunt extrem de severe, ceea ce ar putea afecta negativ suprafeţele, şi aşa reduse, cultivate cu cartofi de sămânţă.