Rentabilitatea și riscul economic în creșterea bubalinelor

Drd. Ec. Andreea Giucă

Dr.  Ing. Rodica Chetroiu

În economia agricolă a României, creșterea și exploatarea bubalinelor reprezintă o ramură cu o importanță deosebită, datorită potențialului de producție al efectivelor existente, ce variază de la o zonă geografică la alta. Producția este direct influențată de valoarea biologică a animalelor, de programul de ameliorare, de direcțiile de exploatare și de tehnologia de creștere, adaptate corespunzător condițiilor socio-economice specifice zonei. [1]

Prezenta analiză face parte din proiectul de cercetare ADER 24.1.2., faza a-III-a ”Eficiența economică a fermelor de taurine și bubaline de diferite dimensiuni, amplasate în regiuni geografice și forme de relief diferite”. În cadrul proiectului, au fost realizate calculații pe baza a 23 de studii de caz, utilizând datele tehnologice și economice furnizate de către fermele de bubaline din diferite zone geografice ale României (câmpie, deal și munte), fermele analizate având o mărime cuprinsă între 2 și 300 de capete.

Activitatea economică a fermelor diferă de la o zonă la alta, acestea confruntându-se cu situații distincte, fiind influențate de factori, precum: variabilitatea cererii, pierderea unor piețe de desfacere, volatilitatea prețurilor de achiziție, precum și accentuarea concurenței. Astfel, pentru evaluarea riscului economic, s-a analizat nivelul pragului de rentabilitate, ca instrument de planificare, prin care s-a evidențiat punctul de echilibru, de la care ferma poate obține profit, determinând nivelul minim al valorilor necesare acoperirii cheltuielilor fixe și variabile ale acesteia.

Pentru a determina riscul de exploatare s-a pornit de la analiza relației cost-volum-rezultat, numită în termeni economici analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate reprezintă punctul în care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe și cheltuieli variabile, calculându-se în unități fizice și valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate a unei exploatații.

În literatura de specialitate, pragul de rentabilitate este cunoscut ca punct de echilibru, ce indică valoarea sau volumul producției realizate și comercializate, de la care o exploatație agricolă poate să devină eficientă din punct de vedere economic, totalitatea cheltuielilor fiind acoperită de veniturile realizate din vânzări. Studiile statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % indică o situaţie instabilă, unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă, iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate. Intervalul de siguranţă exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţei. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi riscul economic este mai redus. [2]

La nivelul celor 23 de ferme analizate, cu o mărime a fermei cuprinsă între 2 și 300 de  bivolițe pentru lapte și o producție medie între 933,3 l/cap și 1750 l/cap, s-a remarcat un nivel al pragului de rentabilitate, exprimat în unități valorice, care a oscilat între 1.987,40 lei și 4.226,81 lei, cu o medie de 3.302,51 lei.

Volumul fizic al vânzărilor la care veniturile echilibrează cheltuielile este cuprins între 456,12 litri și 1071,72 litri, înregistrând o medie de 801,00 litri. Situația produsului ,,lapte de bivoliță’’se apreciază ca fiind instabilă pentru două dintre fermele analizate în cadrul cercetării, întrucât valoarea producției principale a fost sub pragul de rantabilitate de 10%, celelalte 21 de ferme prezentând o situație confortabilă a produsului, dat fiind faptul că valoarea producției principale a fost peste pragul de rentabilitate de 20%.

De remarcat este faptul că, în cadrul fermelor din zona de câmpie și de munte a țării, producția medie luată în calcul a fost situată peste pragul de rentabilitate, estimându-se o situație confortabilă a produsului la nivelul acestor zone geografice, zona de munte fiind una dintre arealele cu tradiție în activitatea zootehnică.  În ceea ce privește zona de deal, s-a apreciat o situație istabilă a produsului ,,lapte de bivoliță’’pentru două dintre fermele  analizate.

Activitățile de producție, care se confruntă cu modificări ale condițiilor de exploatare, cum este cazul activităților desfășurate în sectorul zootehnic, realizează o cifră de afaceri fluctuantă, deoarece producția realizată nu este aceeași în fiecare lună, în acest caz unitatea pragului de rentabilitate este reliefată în activitatea economică a exploatațiilor agricole.

Riscul economic evaluează capacitatea fermei de a se adapta la timp și cu un cost cât mai redus la variațiile condițiilor din mediul în care activează, acesta fiind influențat de structura cheltuielilor din exploatare și prezentând o dependență față de ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.

Evaluarea riscului de exploatare s-a realizat pe baza interpretărilor date valorilor aferente indicatorilor determinați la pragul de rentabilitate. Astfel, la nivelul celor 23 de  ferme  analizate, rata riscului de exploatare a înregistrat un minim de 42,88% și un maxim de 98,15%, media fiind egală cu 62,66%. În ceea ce privește indicele de securitate, indicator ce măsoară marja de securitate ca procent din cifra de afaceri, pentru exploatațiile analizate, au fost înregistrate valori pozitive cuprinse între 0,02 și 0,57, cu o medie de 0,37. Principalii factori care au influențat riscul economic, numit și risc de exploatare sunt reprezentați de: profitul pe unitatea de produs și costul unitar pe un litru de lapte.

În urma analizelor realizate în cadrul cercetării, putem concluziona faptul că, activitatea economică a celor 23 de ferme este una relativ profitabilă, valoarea profitului calculată pe unitatea de produs fiind cuprinsă între 0,19 lei  și 1,35 lei, înregistrând o medie de 0,73 lei, însă din punct de vedere al riscului economic, exploatațiile cu efectivele cele mai mici, în general, sunt supuse unui risc mai ridicat al activității.


[1]Aurelia Coroian, Creșterea bubalinelor pentru producția de lapte, Editura Bioflux Cluj-Napoca, 2009

[2] Ştefăniţă ŞUŞU, Riscul – componentă firească în lumea afacerilor