Rolul microelementelor pentru viţa-de-vie!

Pe măsura perfecţionării metodelor de analiză chimică, în plantele de viţă-de-vie au fost depistate peste 50 de microelemente, al căror rol este în prezent puţin cunoscut.

Cercetările efectuate au demonstrat că prezenţa microelementelor nu se datorează faptului că rădăcinile ar fi incapabile să le selecteze, ci că acestea prezintă un rol de seamă în organisme, intrând adesea în al­cătuirea unor substanţe cu rol vital în fi­ziologia vegetală, aşa cum sunt enzimele, hormonii şi vitaminele. Microelementele, deşi utilizate în cantităţi reduse de către plante (sute de grame, zeci de grame sau grame/ha/an) pot contribui la sporirea can­titativă a recoltelor şi la îmbunătăţirea lor calitativă.

Aproape toate microelementele exer­cită, într-o măsură mai mare sau mai mică, o influenţă pozitivă ori negativă privind acţiunea diferiţilor catalizatori biochimici, existenţi în organisme. Lipsa unor microelemente din mediul nutritiv sau exis­tenţa acestora în cantităţi insignifiante pot determina apariţia unor afecţiuni nepara­zitare (tulburări de nutriţie), denumite “carenţe” sau “maladii de carenţe”. La fel, existenţa acestor microelemente în cantităţi excesiv de mari pot cauza “boli de excese”, de asemenea, neparazitare. Prezenţa microelementelor în soluţiile nutritive deter­mină, pe de o parte, o micşorare a toxici­tăţii unor elemente, iar pe de altă parte in­fluenţează favorabil asupra asimilării unor îngrăşăminte chimice, constituite îndeo­sebi din macroelemente, de către plante.

Microelementele dau diverse combinaţii, măresc intensitatea respiraţiei şi a fermenţilor oxidoreducători, contribuie la eliberarea energiei şi la formarea acizilor necesari pentru sin­teză, micşorează depresiunea fotosintezei atât în orele calde ale zilei, cât şi la butucii bătrâni sau îmbătrâniţi, stimulează creş­terea boabelor (aspect similar cu cel al giberelinei) ş.a. Microelementele măresc vâscozitatea protoplasmei, stimulează efectul coloizilor hidrofili, măresc conţi­nutul de apă legată (în defavoarea celei libere) atât din struguri, cât şi din lăstari, ceea ce duce la o sporire a rezistenţei viţe­lor la fenomene de stres (ger, secetă, tem­peraturi ridicate).

Pentru obţinerea unor recolte normale de struguri sub raport cantitativ şi calitativ, folosirea unor îngrăşăminte cu microelemente în viile cultivate pe asemenea soluri devine obligatorie. Aceste microelemente se găsesc adesea şi în îngrăşămintele na­turale, ca: gunoiul de grajd şi cenuşa, care pot fi administrate uşor şi fără investiţii fi­nanciare deosebite.