Un timp îndelungat, cultivatorii din Republica Moldova și România au ezitat să înființeze livezi de nuc folosind soiurile franceze sau americane, de teama sensibilității acestora la clima mai rece din Sud-Estul Europei. Cu toate acestea, grație disponibilității de material săditor din Franța și a curajului unor fermieri, primele livezi cu soiurile Fernor, Lara și Franquette au fost înființate începând cu anul 2006. Pepiniera Voinești este și primul producător de pomi altoiți din aceste soiuri, livrând material săditor profesionist începând cu anul 2012, respectiv nuci altoiți din soiurile Chandler, Lara, Fernor, Franquette și Tulare.
Soiul Chandler
Soiul Chandler provine dintr-o încrucișare realizată la Universitatea Davis din California în 1963 între soiul Pedro și hibridul UC 56-224. A fost introdus în cultur în anul 1979 devenind între timp cel mai popular soi de nuc plantat în Statele Unite. Pomul este destul de viguros și necesită tăieri pentru a evita dezvoltarea ramurilor cu unghi de inserție prea mic. La acest soi sunt deosebit de importante tăierile de formare și de fructificare pentru menținerea potențialului de productvitiate, a dinamicii creșterii și calibrului fructelor. Datorită dezmuguritului tardiv, Chandler are o mai bună rezistență la înghețurile tardive de primăvară, este puțin mai rezistent la bacterioză și antracnoză decât soiurile autohtone, dar mai sensibil decât Lara și Fernor.
În condițiile Republicii Moldova, soiul Chandler înflorește mai târziu decât soiurile locale. Înfloritul florilor feminine și masculine se suprapun doar parțial astfel că amplasarea polenizatorilor este indispensabilă. Chandler are fructificare de tip lateral: circa 90% din mugurii laterali formează recoltă. Acest soi este considerat drept unul dintre cele mai productive din selecția americană și constituie în prezent o referințp la plantarea livezilor de nuc în SUA și alte țări cu climă caldă.
Chandler produce nuci cu coajă subțire și miez foarte calitativ. Miezul reprezintă circa 50% din greutatea nucii, se extrage foarte ușor și, conform unor surse, are capacitate de conservare mai bună decat alte soiuri americane (dintre soiurile moldovenești, Pescianski are aceiași proprietate).
Chandler este într-adevăr un soi de mare potențial însă având în vedere experiența insuficientă de cultivare a acestui soi în condițiile Moldovei (primele plantații au fost realizate în 2012) și proveniența sa din regiuni cu climă mult mai caldă decât cea autohtonă, este important să se conștientizeze riscul de îngheț la care este expus acest soi iar decizia de plantare în livadă se se facă în cunoștință de cauză și pe propriul risc.
Soiul Serr
Serr este un soi american creat în cadrul unui complex program de selecție condus de către amelioratorii Serr și Forde și a fost obținut prin încrucișarea în anul 1958 a soiului Payne cu un nuc de origine afgană, PI 159568. Soiul a fost omologat în 1968, deci predatează Chandler cu 11 ani.
Dezmuguritul la Serr este relativ timpuriu, la circa 5-7 zile după Pescianski. Soiul nu necesită polenizatori, ceea ce simplifică sarcina înființării proiectelor de livezi, dar și asigură loturi omogene cu 100% puritate varietală în producția de nuci. Pomii au vigoare de creștere foarte bună, care îi face mult mai ușor de adaptat în zone aride, în special în absența irigării. Rezistența sa la bacterioză și alte maladii a fost confirmată prin observațiile noastre în tot acest interval de timp. Doar afecțiuni nesemnificative provocate de antracnoză și acestea doar în anii foarte ploioși par să fie vizibile la Serr. Am putut constata și o rezistență foarte bună la viermele mărului, dar acest aspect va trebui reconfirmat în condiții de plantații mai mari în timp.
Fructificarea la Serr este laterală în proporție de circa 55 – 60%. Pomii tineri nu par să se încarce cu recoltă la fel de timpuriu ca Chandler, ceea ce în opinia noastră reprezintă un avantaj, pomul conservându-și energia pentru a dezvolta elementele primare de schelet. Recoltarea fructelor este timpurie, este primul dintre toate soiurile americane pe care le avem în colecție care ajunge la maturitate, care survine la cca 6-10 zile după Pescianski.
În cultură se recomandă distanțe de plantare de la 7 la 8m. Noi considerăm că 8 x 6/5m sau 7 x 7m sunt două configurații optime pentru Serr. Conducerea ca ax structurat este o prioritate în formarea coroanei pomilor. Serr este un soi destinat înființării plantațiilor intensive, lucru care presupune și un aport tehnologic pe măsură, inclusiv irigare. Cu toate acestea, din punctul nostru de vedere, datorită vigorii sale genetice, Serr este unicul soi american cu fructificare laterală pentru care irigarea nu este indispensabilă. La fel, credem că este cel mai interesant soi pentru o producție organică de nuci.
Calitatea producției la Serr este remarcabilă, după cum vedeți și din fotografiile din această publicație care ne aparțin cu drept de autor. Sutura valvelor este foarte bună, coaja este subțire, dar rezistentă. Nuca are o alură foarte atractivă și specifică unui soi de cultură și cântărește în medie 14g. Miezul reprezintă 58% din greutatea nucii, este de calitate excepțională și, chiar dacă autorii vorbesc despre 70-80% light, testele pe care le-am făcut noi atestă mai curând 90% extra light.
Soiul Tulare
Tulare este un soi american selecționat de către amelioratorii Serr și Forde, obținut prin încrucișarea în anul 1966 a soiului Serr cu Tehama. Soiul a fost omologat în 1993.
Tulare a fost introdus pentru prima dată de către Pepiniera Voinești, prin producerea de pomi altoiți cu ramuri altoi obținute de la cunoscutul nucicultor italian Alberto Valier în primăvara anului 2014. În toamna aceluiași an, pomi din acest soi au fost plantați în trei regiuni ale țării pentru a testa în timp rezistența la condițiile diferitor regiuni.
Pomul este caracterizat printr-o vigoare medie, cu o coroană de tip erect, asemănătoare cu Fernor. Chiar din pepinieră, pomii altoiți dau dovadă de o mai bună omogenitate a dezvoltării și o mai bună rezistență la condiții de secetă și condiții nefavorabile. Același lucru poate fi observat în plantațiile tinere.
Tulare dezmugurește relativ timpuriu, la circa 7-12 zile după Pescianski și este aproape simultan cu Chandler. Aceasta îi conferă un termen suplimentar privind evitarea înghețurilor de revenire de primăvară. În același timp, intrarea ceva mai târzie în vegetație constitui un avantaj în fața primelor atacuri de bacterioză. Cu toate acestea, soiul necesită tratamente obligatorii cuprice + mancozeb (sau alt fungicid compatibil cu produsele cuprice) pentru controlul acestei maladii. Din observațiile noastre, Tulare are o rezistență foarte bună la bolile criptogamice (provocate de ciuperci), similară cu Serr și Fernor. În parcelele noastre experimentale, recolta la Tulare poate fi începută cu cca 12 zile mai devreme decât la Chandler, sau în perioada 22-25 septembrie.
Fructificarea soiului este de tip lateral în proporție de 82%, similar cu Chandler. Intrarea pe rod este foarte rapidă, producând recolte interesante din anul 4. Soiul este aproape integral autofertil, polenizatorii fiind recomandați doar în cazul livezilor mai mari de 5-7 ha în proporție de 3-5%. Fructul este de calibru mare și de formă sferică cu vârful bine evidențiat.
Calitatea producției la Tulare este foarte consistentă cu un randament de peste 85% jumătăți light.
Soiul Fernor
Fernor este un soi de nuc francez obținut prin încrucișarea în anul 1995 a soiului Lara cu Franquette. Fernor este un soi prin care cercetătorii francezi au reușit să îmbine tardivitatea dezmuguritului și înfloritului cu fructificarea laterală și calitatea înaltă a miezului.
Vigoarea soiului este medie, având nevoie de o întreținere foarte bună, mai ales în primii ani după plantare, pentru a realiza o pornire rapidă și susținută a creșterii și dezvoltării.
Soiul Fernor, ca și celelalte soiuri cu fructificare laterală necesită soluri fertile și profunde pentru realizarea potențialului lor de productivitate. Fernor este practic imun la antracnoză, are rezistență foarte bună la bacterioză, unica afecțiune produsă de această maladie fiind observată doar în unii ani pe apexul fructelor practic nu est afectat de antracnoză.
Deși este și acesta un soi despre care se spune că ar putea să sufere de gerurile din timpul iernii, fiind plantat în raioanele centrale – Anenii Noi și Hâncești din anul 2006 și până în prezent n-au fost raportate cazuri de îngheț în aceste livezi.
Soiul Fernor are dezmuguritul și înfloritul cel mai tardiv din toate soiurile de nuc cultivate în prezent în Republica Moldova. Primele înfloresc florile masculine, ulterior cele feminine. Fructificarea este de tip lateral și intrarea pe rod destul de rapidă.
Nucile acestui soi se aseamănă după calitate cu cele ale soiului Franquette, iar unii autori argumentează chiar că la Fernor calitatea ar fi mai înaltă. Fructul are greutate cuprinsă între 10 și 12 g, are formă ușor alungită, cu baza și vârful aplatizate. Miezul reprezintă cca 48% din greutatea fructului, este alb și de calitate excepțională.
Soiul Ferjean
Soiul Ferjean are vigoare medie de creștere, inferioară soiului Fernor. Rezistența la ger este foarte bună. Are rezistență medie la bacterioză și foarte bună față de antracnoză. Fructificarea este laterală, superioară față de Fernor. Calibrul fructului Ferjean este comparativ cu Fernor, nuca având o formă sferică.
Soiul Lara
Soiul Lara provine dintr-o selecție de nuci semănate din soiul american Payne, realizate la domeniul pepinierei Lalanne din Franța. În prezent, Lara este unul dintre cele mai populare soiuri de nuc din Europa datorită productivității sale înalte și calităților gustative a nucii.
Lara este un pom de vigoare relativ redusă, port etalat, cu pornirea în vegetație ceva mai tardivă decât la soiurile autohtone. Soiul are rezistență suficient de bună la antracnoză și bacterioză fiind rareori afectat de aceste maladii. În ceea ce ține de rezistența acestui soi la înghețurile de iarnă în condițiile Moldovei, plantațiile de Lara înființate în anul 2006 în raioanele centrale ale Republicii Moldova permit să se constate că, cel puțin la centrul și probabil sudul țării acest soi poate fi cultivat cu succes. Oricum, trebuie precizat din capul locului că un anumit grad de risc există la cultivarea acestui soi, chiar dacă acest risc rămâne nejustificat până în prezent.
Lara preferă soluri fertile asigurate cu umiditate. Deficitul de precipitații trebuie compensat prin irigare, altfel creșterile anuale ale lăstarilor rămân scurte și calibrul fructelor redus. În livada de soiul Lara, în afară de tăierile de formare a coroanei, se efectuează și tăieri permanente de fructificare.
Soiul Lara înflorește la începutul lunii mai (imaginea alăturată a fost realizată la 4 mai 2014) cu circa 10 zile mai târziu decât majoritatea soiurilor autohtone. Înfloritul este de tip protandru, soiul fiind doar parțial autofertil deci necesită polenizatori. Fructificarea laterală la acest soi îi conferă o intrare foarte rapidă pe rod și producții înalte constante. Maturarea fructelor survine la sfârșitul lunii septembrie.
Lara produce nuci de formă globuloasă cu o greutate de 10 – 13 g, sudură proeminentă și foarte bună a valvelor. Coaja nucii este de grosime medie, se sparge ușor, extragerea miezului făcându-se suficient de simplu. Miezul este alb, foarte plăcut la gust, apreciat pentru faptul că membrana sa nu are gust amar putând fi consumată chiar și în stare proaspătă. Miezul reprezintă circa 47 – 49 % din greutatea nucii.