Soluții de protecția plantelor în agricultura românească!

Despre lipsa soluțiilor de protecția plantelor în agricultura românească a vorbit Cătălin Viziru membru AIPROM

În anul 2020 am avut ocazia să fac parte dintr-un grup de lucru, alături de mai mulți specialiști AIPROM unde am realizat un studiu privind identificarea deficiențelor sau lipsa soluțiilor de protecția plantelor în agricultura românească.

Acest studiu a constat în analizarea culturilor principale și speciale din România, identificarea agenților patogeni (boli, dăunători și buruieni) în special pe cei mai periculoși dintre aceștia, care pot provoca pagube însemnate culturilor. De asemenea, inventarierea soluțiilor de protecție a plantelor existente pe piața românească în momentul actual, dar și în viitorul apropiat, după retragerea mai multor substanțe active din piață, fără a fi înlocuite de alte soluții cel puțin la fel de eficiente.

Scopul studiului a fost acela de a atrage atenției asupra situației dificile în care se regăsesc fermierii români care nu mai au suficiente soluții de protecție a culturilor în acest moment.

De asemenea, acest studiu poate fi utilizat pentru argumentarea aplicării diferențiate a măsurilor strategiei Farm to Fork, ținând cont de specificul agriculturii românești și de consumul redus de produse utilizate în România, în comparație cu celelalte țări din Uniunea Europeană. Reducerea consumului asociat și a cantității utilizate de pesticide cu 50% până în 2030 nu poate fi aplicată în mod egal în toate țările membre UE, deoarece România consumă doar 1/3 din cantitatea medie pe hectar consumată în Uniunea Europeană și numai ½ din cantitatea utilizată în statele vecine.

Prezentarea rezultatelor studiului către autoritățile competente din România și către europarlamentari pentru a semnala vulnerabilitățile sistemului de protecție a plantelor din țara noastră, în vederea negocierilor care se vor purta la nivelul Parlamentului European, pentru stabilirea măsurilor de implementare a strategiilor Farm to Fork și Biodiversity 2030.

Culturile studiate au fost împărțite în 3 categorii:

Culturi care nu au soluții de protecție convenționale în urma retragerii de pe piață, a interzicerii sau restricționării utilizării unor produse de protecția plantelor;

Culturi la care există soluții de protecție, dar acestea nu mai sunt eficiente, iar din această cauză rezultă importante pierderi de producție;

Culturi pentru care sunt necesare derogări pentru utilizarea anumitor produse de protecție.

Elementele studiate în cadrul fiecărei culturi au fost agenții patogeni pentru care există deficiență de protecție, motivul pentru care soluția de protecție nu este disponibilă (retragere de pe piață, restricționare la utilizare, interzicere, etc); substanța activă autorizată existentă pe piață și tipul acesteia (de contact, sistemică); tipul de substanță activă de care este nevoie în anii următori; estimări de pierdere de recoltă în condițiile actuale.

În urma acestui studiu am tras și câteva concluzii.

Unul dintre cei mai importanți dăunători în momentul de față este Tanymecus dilaticolis care afectează cultura de porumb și floarea-soarelui. În momentul acesta avem omologat doar un produs granulat care se aplică la semănat, dar acesta este ineficient în cazuri de atac masiv.  În plus mai există câteva soluții limitate pentru tratamente de corecție în vegetație, cu eficiență redusă. În cazul acestor două culturi este necesară o derogare pentru tratamentul seminței cu un produs sistemic.

Viermele sarma (Agriotes spp.) este un dăunător pentru care avem doar soluții limitate pentru tratamente de corecție în vegetație, cu eficiență redusă. Și în acest caz este necesară derogarea pentru tratament sămânță cu un produs sistemic.

Pentru sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) și omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) soluțiile disponibile în piață sunt eficiente, dar limitate ca număr. Există riscul de apariție a fenomenului de rezistență a dăunătorilor pe o perioadă îndelungată.

La floarea soarelui avem și bolile problemă. Pentru mana florii soarelui (Plasmopara helianthi) avem soluții limitate atât ca tratament sămânță, cât și în vegetație. Avem nevoie de mai multe soluții.

Buha semănăturilor (Agrotis segetum) este o problemă și în momentul de față avem o singură soluție existentă pentru tratament în vegetație, un produs de contact, cu eficiență redusă. Este necesară derogarea pentru tratament sămânță cu un produs sistemic.

Pentru Buha gamma (Autographa gamma) și gândacul pământiu (Opatrum sabulosum) nu avem soluții autorizate în piață.

În cazul culturilor de grâu, avem muștele cerealelor – musca suedeză, musca de Hessa,  sau celelalte muște și gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides – avem soluții limitate în piață și doar de contact. Este necesară derogarea pentru tratament sămânță cu un produs sistemic.

La cultura de rapiță avem o serie întreagă de dăunători precum: Buha gamma (Autographa gamma), buha (Mamestra brassicae), viermele negru (Agrotis ipsilon), Musca rădăcinilor (Delia radicum), Musca macara (Tipula paludosa), gândacul pământiu (Opatrum sabulosum), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), Plutella xylostella (un dăunător nou în această cultură), gărgărița tulpinilor (Ceutorhyncus napi), gărgărița silicvelor (Ceutorhynchus assimilis), țânțărușul silicvelor (Dasineura brassicae), gândacul lucios al rapiței (Meligethes aeneus), păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae), ploșnița roșie a verzei (Eurydema ornatum). Sunt toți niște dăunători pentru care în acest moment avem soluții limitate în piață sau chiar inexistente.

O altă problemă deosebit de importantă o reprezintă afidele. În primul rând acestea atacă culturi diverse precum lucernă, mazăre, cereale, pomi fructiferi, fasole, sfeclă, flori și plante ornamentale și pentru anumite culturi avem numai câteva soluții limitate. Pentru mare parte din aceste culturi nu avem soluții omologate în piață.

La culturile de legume, în special cultura de tomate avem un dăunător foarte periculos în ultimii ani – Molia tomatelor (Tuta absoluta) care este un dăunător foarte dificil de controlat. În acest moment avem soluții limitate existente pe piață, sunt insuficiente pentru control eficient pe o perioadă îndelungată, deoarece în cazul acestui dăunător este imposibil să avem un control eficient, fără să avem un plan de combatere integrat.

Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum), musculița alba a tutunului (Bemisia tabaci), tripsul Californian (Frankliniella occidentalis) sunt alți dăunători care fac pagube însemnate în cultura de tomate și pentru care avem soluții limitate existente în piață și insuficiente pentru controlul optim pe o perioadă îndelungată”, a explicat Cătălin Viziru.