Densitatea constituie unul din factorii tehnologici de bază care condiţionează obţinerea unor recolte mari de porumb. Comparativ cu alte plante de cultură, porumbul reacţionează mai puternic la acest factor tehnologic. Dacă cerealele păioase compensează între anumite limite pierderile de densitate prin creşterea numărului de fraţi productivi pe plantă, formarea unui număr mai mare de boabe în spic şi creşterea masei boabelor pe spic, porumbul formează ştiuleţi mai mari dar care nu compensează decât într-o mică măsură pierderile de densitate.
Prin stabilirea densităţii, se urmăreşte obţinerea unui anumit număr de plante recoltabile/ha, în funcţie de hibrid (precocitatea hibridului) şi condiţiile concrete de cultivare (aprovizionarea cu apă şi elemente nutritive, gradul de îmburuienare şi posibilităţile de combatere a buruienilor).
Densitatea la porumb variază în limite destul de largi, de la 45.000 la 70.000 (chiar până la 75.000) plante recoltabile/ha.
Densitatea la semănat se exprimă în boabe germinabile/ha şi intră în calculul normei de sămânţă la hectar. Aceasta se stabileşte plecând de la densitatea la recoltare, care se exprimă în plante recoltabile/ha, la care se adaugă un procent de 10-15 % ce reprezintă pierderile de plante în perioada de la semănat până la recoltat.