Studiu privind piața tomatelor

Autori: Dr. Ec. Ancuța MARIN si Dr. Ing. Rozi BEREVOIANU

Sectorul legumicol are o importanţă strategică pentru agricultură şi pentru cele 500 de milioane de consumatori europeni. Acesta reprezintă aproape 17% din valoarea producţiei agricole finale a Uniunii Europene şi vizează aproximativ 1 milion de exploataţii specializate în horticultură, generând numeroase locuri de muncă directe şi indirecte în multe regiuni ale continentului.

În România, cea mai mare suprafață cultivată cu legume este concentrată în Câmpia de Vest a Banatului și Crișanei, Câmpia Băileștiului, Boianului, Burnașului și Bărăganului, Lunca Dunării și Dobrogea. Potrivit datelor FAOSTAT, suprafața totală cultivată cu tomate în România a ajuns la 40.734 hectare, ceea ce reprezintă 9% din suprafața alocată acestei culturi în Europa.  Din acest punct de vedere, țara noastră se află pe locul 3 în ierarhia principalelor țări cultivatoare a blocului comunitar, după Italia (97.092 hectare) și Spania (56.128 hectare). Dacă ne referim la producțiile obținute, în Europa s-au recoltat 23,291 milioane tone de tomate, iar România a raportat o producție de 742.899 tone, respectiv aproximativ 3,2% din totalul producțiilor obținute la nivel european.

Conform datelor statistice, consumul de legume mediu anual pe locuitor în România se situează în jurul a 158,5 kg, din care 38,4 kg tomate, ceea ce reprezintă 24,22% din consumul total de legume. Sectorul legumicol a beneficiat de ajutoare financiare, atât prin acordarea de plăți directe, cât și prin posibilitatea accesării fondurilor europene în vederea realizărilor investițiilor la nivel de sector. Astfel, printre legumele pentru care s-au acordat un astfel de sprijin se numără cartofii, tomatele și castraveții pentru industrializare, dar și legumele cultivate în sere și solarii. Cu toate acestea, investițiile nu au fost suficiente pentru asigurarea necesarului intern de legume în stare proaspătă, România fiind dependentă de importuri din țări precum Olanda, Turcia sau Italia.

Studiul realizat a urmărit, printre altele, criteriile ce stau la baza deciziei de cumpărare a tomatelor și produselor din tomate și gradul de satisfacție al cumpăratorilor privind tomatele și conservele de tomate achiziționate. Studiul a dovedit faptul că oamenii au propriile criterii de selecție a acestora: soiul, gustul, prețul, originea. Dacă 78 % dintre consumatori nu cunosc soiurile și caracteristicile acestora, nu același lucru putem spune despre celelelte criterii.

Mai mult de jumătate dintre consumatorii chestionați (60%), preferă roșiile în stare proaspătă, 20% preferă sucul de roșii, iar 17,54% folosesc pasta de roșii în rețetele pe care și le pregătesc.  Doar 3 persoane (1,75%) consumă roșiile în amestecuri cu alte legume congelate. Mai mult de 65% din subiecți achiziționează 50 kg și peste 50 kg pe an pentru familiile lor. Din cantitățile chiziționate aceștia prepară în casă suc de roșii și bulion, considerând că sunt mult mai gustoase decât cele existente în comerț. Originea produselor tomate/conserve din tomate autohtone sau de import situează pe prim plan producția autohtonă (94% dintre respondenți apreciind roșiile românești și conservele din ele).

Dacă în anul 2019 criteriul cel mai important era GUSTUL, în 2020 anul nu s-a mai întâmplat acest lucru, criteriul principal în decizia de cumpărare fiind PREȚUL, indiferent dacă roșiile sunt cumpărate de la piață sau din supermarket-uri/hypermarket-uri. De aceea, echipa de cercetare a făcut un scurt periplu prin zonele de aprovizionare reieșind următoarele:

  • prețurile per kg sunt mult mai ridicate decât în 2019, când au variat între 2,5-4 lei/kg;
  • cele mai mari prețuri au fost, în perioada 10-15 septembrie 2020, în Piața Dorobanți și Piața 1 Mai, unde roșiile de supă s-au vândut cu 8 lei/kg, iar cele de salată cu 15 lei/kg;
  • cele mai mici au fost în zona Berceni-Progresului unde roșiile de supă s-au vîndut cu 3 lei/kg, iar cele de salată cu 5 lei/kg;
  • cel mai mic preț pentru roșiile de supă este de 2,5 lei/kg în Piața Obor, iar cel mai mare la roșiile de salată zona Dorobanți -1 Mai;
  • media calculată pentru prețul roșiilor de supă este le 5,5 lei/kg, iar media prețurilor roșiilor de salată de 10,71 lei/kg.

Explicațiile legate de prețul mult mai mare față de anul precedent sunt legate în primul rând de criza sanitară COVID-19, producătorii fiind nevoiți să își acopere pierderile rezultate din perioada când piețele au fost închise. O a doua explicație este legată de seceta prelungită. Chiar dacă au sisteme de irigații, seceta a condus la probleme cu aprovizionarea cu apă a rețelei. O a treia explicație vizează taxele mari impuse producătorilor/comercianților de piețele modernizate din București. Nu în ultimul rând prețurile ridicate din acest an pot fi explicate de lanțurile lungi de aprovizinare, cu o multitudine de intermediari. Dacă ținem cont că la poarta fermei pețul de vânzare a unui kg de roșii variază între 0,5-1,5 lei/kg apreciem că diferența plătită de cumprătorul final este de 13,5-14,5 lei/kg în zona Dorobanți -1 Mai, respectiv 1-2 lei/kg la Piața Obor.

O scurtă vizită în supermarket-urile și hypermarket-urile bucureștene în perioada 10-15 septembrie 2020, scoate în evidență că în marile lanțuri de magazine se comercializează în general roșii Cherry, ambalate în casolete de plastic de 250 grame sau de 500 grame. Acest aspect este pozitiv pentru cei ce cumpără cantități mici, dar per kg prețul este mult mai mare.

Cele mai ieftine roșii Cherry provin din Polonia, respectiv 9.58 lei/kg (Lidl), iar cele mai scumpe sunt din România respectiv 33,98 lei/kg (Cora) și Olanda 39,95 lei/kg (Kaufland). După cum se observă în Graficul 4.8., nu toate marile lanțuri de magazine comercializează roșii de salată. În acest caz, prețurile per kg sunt ceva mai mici, variind între 2,49 lei/kg pentru cele provenite din Polonia (Lidl) și 16,98 lei/kg pentru cele provenite din România (Auchan).

După cum reiese din chestionare, un sfert dintre cei chestionați consumă roșii zilnic, în timp ce două treimi dintre cei chestionați consumă roșii de 2-3 ori pe săptămână. Rezultă că tomatele, indiferent de modul cum sunt consumate (în stare proaspătă sau procesate) constituie un aliment important pentru om datorită proprietăților orgalo-leptice pe care le au. Frecvența de consum se regăsește și în cantitățile aprovizionate, peste 86% dintre cei chestionați cumpărând între 1-3 kg la o cumpărătură.

71,88% dintre persoanele intervievate sunt nemulțumite de prețurile tomatelor din 2020, apreciind că sunt exagerate. Dacă în 2019, românii apreciau în mod deosebit roșiile de proveniență autohtonă (94% dintre cei chestionați în 2019), în 2020 situația este mult schimbată. Ponderea celor care preferă roșiile românești, indiferent de prețul plătit a scăzut la 47%, practic jumătate față de anul precedent. Cu toate problemele ridicate de criza sanitară, de criza economică din 2020, românii preferă să cumpere roșiile direct de la producătorii din piață (din obișnuință) sau de la supermarket-uri/hypermarchet-uri pentru că este mai sigur, produsele fiind mai controlate. Evident mai mult de jumătate dintre consumatorii chestionați (96%), preferă roșiile în stare proaspătă, 44% preferă să consume roșiile în amestec cu alte legume, 37% preferă sucul de roșii, iar 39% folosesc pasta de roșii în rețetele pe care și le pregătesc (Grafic 2).

În martie 2020  a fost instaurată starea de urgență pe teritoriul României. Astfel, Ordonanța Militară nr.1 a prevăzut reducerea activităților de alimentație publică, dar permitea livrarea direct la client a porduselor agroalimentare, fapt ce a permis schimbări majore în modalitățile de aprovizionare a populației. Dintre subiecții intervievați, 60% ar comanda legume de la producător prin alegerea produselor, 12,50% ar comanda de la piață, supermarket sau hypermarket prin alegerea produselor. 70% dintre cei intervievați nu se gândesc la un abonament pentru cumpărarea legumelor, preferând să ia o decizie spontană în funcție de necesități.

Schimbarea tiparelor de consum, realizarea de stocuri pe lanțurile de comercializare, dar și la nivel de consumator, schimbarea ponderii produse de bază/alimente proaspete, creșterea exponențială a livrărilor online, restricțiile privind circulația mărfurilor, forța de muncă insuficientă din cauza restricțiilor legale impuse, sincopele în sectorul de prelucrare agro-industrial, închiderea agenților economici din lanțul HoReCa, dar și a școlilor și cantinelor au fost principalele probleme generate de această criză în agricultură în majoritatea statelor europene, inclusiv în România. 37,5% dintre cei chestionați și-au exprimat categoric părerea că vor continua să comande legume în locul achiziției directe de la piață/supermarket/hypermarket și după încheierea crizei sanitare. Schimbarea tiparelor de consum a condus la schimbarea modalităților de plată. Plata cu cardul bancar a căpătat o importanță din ce în ce mai mare, 52% dintre cei chestionați preferând această modalitate, cei mai mulți preferând în continuare plata numerar.

În concluzie, dacă în anii precedenți GUSTUL și PROVENIENȚA erau criterii de bază în achiziționarea tomatelor, criza economică provocată de criza sanitară COVID-19, a adus pe primul loc PREȚUL, datorită scăderii veniturilor cumpărătorilor sau altor probleme financiare ale acesora. Prețurile din piețele bucureștene sunt mari și foarte mari atât pentru roșiile de salată cât și pentru cele de supă. Mari sunt și prețurile roșiilor din supermarket-uri/hypermarket-uri, cele de import fiind mai mici decât cele autohtone. Instituirea stării de urgență a adus cu sine modificări comportamentale atât în rândul producătorilor cât și al consumatorilor. Aceștia din urmă au început să se orienteze spre  comenzile directe către producători (on-line, telephonic/pagină web), plata făcându-se cu cardul bancar. Necesarul de consum/familie, însă, nu a avut de suferit, cantitățile aprovizionate fiind comparabile cu cele din anii precedenți.

În România, reorganizarea sistemului de producţie a legumicol, în scopul valorificării eficiente a condiţiilor pedoclimatice deosebite ale ţării, concomitent cu îmbunătăţirea nivelului socio-economic al zonelor rurale, constituie obiectivul prioritar al strategiei la nivelul sectorului. În ciuda potenţialului considerabil, randamentele din agricultura românească, inclusiv în sectorul de legumicol, sunt modeste, indicând o utilizare a factorilor de producţie cu mult sub valorile optime. Exploatat în mod corespunzător, potenţialul existent permite angajarea forţei de muncă într-un mod mult mai productiv, contribuind astfel la înregistrarea unor progrese reale pe calea reducerii sărăciei rurale şi a eliminării diferenţelor de venit faţă de cele din zonele urbane. Ca urmare, se crează premisele creşterii economice, ale gestionării eficiente a resurselor financiare, precum şi instituirii unei balanţe comerciale pozitive.Competitivitatea produselor sectorului legumicol trebuie asociată cu durabilitatea obţinerii lor.

Sectorul legumicol contribuie la asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare a populaţiei, de aceea este nevoie de existenţa unui sistem consolidat, care să funcţioneze indiferent de fluctuaţiile diverşilor factori care îl influenţează. Rolul său mai include contribuţia la crearea PIB, aportul la realizarea unor resurse umane, participarea ţării la schimburile internaţionale de produse agroalimentare. Din experienţa ţărilor dezvoltate economic, dar şi a ţării noastre, se constată existenţa unui număr foarte mare şi extrem de diversificat de actori şi agenţi economici care operează în interiorul său: exploataţii agricole, societăţi de stocare şi de distribuţie a materiilor prime agricole, întreprinderi de procesare, întreprinderi de comercializare a produselor, instituţii financiare, organisme publice şi private etc. Aceşti „actori” trebuie legaţi printr-o ţintă comună – clientul consumator – asigurând astfel fluidizarea produselor agroalimentare spre diferite categorii de consumatori. În acelaşi sens este necesar să acţioneze şi sistemul de relaţii care se constituie între ei, manifestarea lor solicitând, între altele, procese de reglare, de ajustare structurală şi de parteneriat economic.