Chiparosul de California prezintă o coroană elegantă, îngust-piramidală, care porneşte de la nivelul solului. Frunzişul este des, de culoare verde închis, cu nuanţe de verde-albăstrui deschis. Longevitatea depinde mult de condiţiile de cultură. Chiparosul de California suportă tunderea uşoară. In perioada de tinereţe este mai sensibil şi trebuie ferit de vânturile reci şi uscate. Planta preferă solurile permeabile și nu suportă seceta. Se plantează şi la semiumbră, dar cultivarurile aurii se colorează mai intens la lumină.
Se cultivă o multitudine de varietăţi din chiparos. În parcuri şi grădini se plantează ca elemente solitare, dar şi în grupuri. Formele pitice pot fi utilizate în rocării sau în asociere cu plantele a căror creştere este la nivelul solului. Se pretează și pentru obţinerea de garduri vii. Este o specie de conifer care nu tolerează înţelenirea cu iarbă la baza plantelor.
Pentru plantarea gardului viu, şanţurile se dimensionează în funcţie de tipul de gard, mărimea rădăcinilor şi a balotului de pământ. Plantarea poate fi pe un rând sau două, la distanţe de 70/50 cm. Pentru a ajuta plantele să traverseze mai bine perioada de transplantare, se realizează umbrare. Forma gardului viu trebuie să permită pătrunderea luminii.
Tăierile pentru formarea gardului nu trebuie să fie severe. Se fac în lemn tânăr de 1 an retezându-se doar vârfurile de creştere. Ele se execută primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie şi după maturarea lăstarilor nou crescuţi, de obicei în cursul lunii iunie.