Prin vitalitate se înţelege proprietatea pe care o au seminţele de buruieni de a rezista la condiţiile de mediu fără să-şi piardă puterea de germinaţie, iar longevitatea este capacitatea seminţelor de buruieni de a-şi păstra puterea de germinaţie timp foarte îndelungat în condiţii de mediu determinate. Seminţele de buruieni au vitalitatea mai mare când au membrane groase, greu permeabile. Seminţele care au ca substanţe de rezervă grăsimi, cum sunt cele din familia Umbelifere, au o vitalitate mai mare. Seminţele de buruieni păstrate în condiţii de laborator, la umiditate redusă şi la o temperatură constantă şi scăzută, au o vitalitate mai mare decât atunci când se găsesc în sol. Vitalitatea seminţelor se micşorează când sunt variaţii de temperatură în sol. Au o vitalitate mai mică seminţele de buruieni care nu au ajuns la maturitate deplină. Seminţele care se găsesc la adâncimi mai mari în sol, au o vitalitate mai mare, decât acelea care sunt la suprafaţa solului, supuse variaţiilor de temperatură.
În ceea ce priveşte longevitatea s-a constatat că multe seminţe de buruieni sunt capabile să-şi menţină capacitatea germinativă un număr foarte mare de ani. După 80 de ani şi-au păstrat capacitatea germinativă seminţele din speciile: Oenothera biennis, Rumex crispus şi Verbascum blattaria. În funcţie de longevitatea seminţelor buruienile au fost clasificate în 3 grupe: buruieni la care longevitatea seminţelor este până la 3 ani, buruieni cu longevitatea cuprinsă între 3 şi 17 ani și buruieni cu longevitatea de 17-100 ani.
Adaptabilitatea buruienilor este proprietatea pe care o au acestea de a convieţui intim cu anumite plante cultivate şi de a rezista la factorii negativi de creştere şi dezvoltare. Plasticitatea este o altă proprietate a buruienilor de a creşte şi a se dezvolta variat în raport cu condiţiile de mediu. Unele buruieni, apar în toate culturile, altele sunt adaptate să convieţuiască intim numai cu anumite plante de cultură ca de exemplu: lubiţul (Camelina alyssum) este adaptată să crească de preferinţă în in, odos, ovăzul sălbatic (Avena fatua) în culturile de ovăz, lințoiul (Vicea lentisperma) creşte în culturile de linte, obsiga secării (Bromus secalinus) în lanurile de secară, costreiul orezului (Echinochloa oryzicola) creşte în orezării. Buruienile au o mare plasticitate. Aşa de exemplu, ştirul (Amaranthus retroflexus) poate să crească pe un sol bătătorit şi uscat, pe marginea unui drum, creşte de numai câţiva centimetri din cauza factorilor negativi, dar se dezvoltă şi face seminţe. Ştirul într-un sol îngrăşat poate creşte peste 70-80 cm înălţime, se ramifică puternic şi fructifică abundent. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu loboda care, chiar dacă nu are o înălţime mai mare de 1,5 cm produce câteva seminţe. Mohorul (Setaria glauca) când nu are condiţii de creştere formează de-abia o mică tulpină şi produce câteva seminţe, dar când are spaţiu, hrană şi umezeală, înfrăţeşte puternic şi produce un număr mare de seminţe.