Afinul cu tufă înaltă (Vaccinium corymbosum) este originar din America de Nord, unde se găseşte în flora spontană. În Europa a fost introdus în anul 1925, în Olanda. România produce numai 1% din recolta mondială de fructe de afin, din care 90% se obţine din recoltarea fructelor de la plantele ce cresc spontan în zonele muntoase, respectiv Vaccinium myrtillus L. (afinul negru). Alături de afinul negru, în flora spontană a masivelor muntoase din ţară se întâlnesc şi Vaccinium uliginosum L. (afinul vânăt), Vaccinium vitisidaea L. (afinul roşu) şi Vaccinium oxycoccus L. cu fructe mai puţin valorificate.
Fructele afinului cu tufa înaltă sunt foarte apreciate pentru consumul în stare proaspătă, fiind de 2-4 ori mai mari decât cele din flora spontană. Consumul de afine este în continuă creştere, iar cererea nu este satisfăcută de ofertă, în toată Europa. În România, pe piaţa internă se vinde numai 5% din producţia de fructe proaspete. Restul este exportată.
Afinul are pretenţii moderate faţă de temperatură. Îi priesc zonele în care în timpul perioadei de vegetaţie temperatura oscilează între 17 şi 25°C, iar media anuală este cuprinsă între 7,8-8,5°C. Pentru afinul cu tufa înaltă, un factor limitativ îl reprezintă temperaturile minime. De aceea, preferă zonele deluroase unde vara se pot matura şi coace ţesuturile din ramuri. Acolo, plantele suportă, în perioada de repaus, şi geruri până la -25°C. În zonele montane în care vara este foarte umedă, ramurile insuficient călite pot degera chiar la temperaturi de -10°C.
Pentru reuşita unei culturi de afin, solul reprezintă factorul cel mai im-portant. Cele mai potrivite soluri pentru cultura afinului cu tufa înaltă sunt cele cu textură mijlocie, bogate în materie organică, cu regim aerohidric bun, fără fenomene de gleizare până la adâncimea de 40-50 cm, cu un pH cuprins între 4,8-5,5. Astfel de soluri, pe teritoriul ţării noastre, se găsesc în areale restrânse, la altitudini improprii înfiinţării de plantaţii cu afin. Principalul amendament folosit pentru diminuarea acidităţii solului era turba.