Albumeala cruciferelor este o boală foarte răspândită la numeroase specii. Ciuperca produce pagube însemnate la ridichi, hrean, muştar şi mai ales la varză, conopidă şi gulii. Infecţia produsă de Albugo (Cystopus) candida (albumeala) se manifestă încă din primele stadii de vegetaţie, pe toate organele aeriene ale plantelor. Pot apărea pete de decolorare gălbui, diferite ca formă şi mărime. Pe faţa inferioară a frunzei, dar uneori şi pe cea superioară, apar cruste albe lăptoase, băşicate, inelare. Într-un stadiu mai evoluat al bolii, epiderma frunzei crapă şi petele iau aspect prăfos, datorită eliminării sporilor. Frunzele cu multe pete unite se usucă înainte de vreme.
Tulpinile atacate se îngroaşă, se îndoaie, se răsucesc şi în final se usucă. Florile atacate prezintă o codiţă alungită, curbată; frunzuliţele de la baza florii se alungesc, devin lungi, groase, iar petalele îşi schimbă culoarea în verde şi floarea nu leagă. Fructele (păstăile) atacate devin mari, groase, crapă şi se usucă fără a forma seminţe. Hreanul atacat prezintă, în afară de simptomele de pe frunze, simptome de brunificare a rădăcinilor, care se îngroaşă şi putrezesc.
Ciuperca rezistă de la un an la altul prin sporii de rezistenţă şi prin miceliul parazit din cruciferele perene. În cursul vegetaţiei, răspândirea sporilor este asigurată de vânt, ploaie şi apa de irigaţie. În culturile de crucifere, măsurile de igienă culturală se impun, mai ales distrugerea buruienilor perene ce pot fi infectate. După recoltarea culturilor care au fost infectate, se va face o arătură adâncă pentru încorporarea resturilor vegetale ce ar putea conţine spori de rezistenţă.