Bolile andivelor: Putregaiul bacterian şi Mana andivelor

Printre cele mai cunoscute boli ale andivelor se regăsesc: Putregaiul bacterian al andivelor – Erwinia carotovora pv. atroseptica şi Mana – Bremia spp.

Putregaiul bacterian al andivelor – Erwinia carotovora pv. atroseptica este o boală cunoscută în ţările  cultivatoare de andive, în sălile de forţare unde strică andivele. Pe rădăcini, în timpul forţării apare un putregai umed. Apar pete cu aspect umed, galben-brunii, care se pot întinde şi întreaga „păpuşă” se înmoaie, se brunifică şi prezintă un miros caracteristic. Bacteria se transmite de la un an la altul, prin resturile vegetale infectate, iar de la plantă la plantă, prin apa de irigaţie. În plantă bacteria produce infecţii generalizate.

Atacul este mai mare dacă pe andive se găsesc răni produse de larve sau insecte. Întrucât bacteria are un cerc larg de plante pe care le poate ataca, prevenirea şi combaterea este grea. În asolamentul legumicol, andivele nu vor urma după cartof, ceapă, ardei, usturoi. Cultura trebuie menţinută curată de buruieni care, pot fi şi ele atacate. Îngrăşarea se va face echilibrat, deoarece excesul de azot amplifică atacul.

Mana – Bremia spp. este o boală care apare pe frunzele bazale, în diferite faze de vegetaţie, sub forma unor pete mari, galbene-undelemnii, pete ce se pot uni, se îngălbenesc şi astfel se distruge toată frunza. Dacă atacul se instalează chiar pe primele două frunzuliţe, plăntuţele pier. Pe frunzele plantelor dezvoltate petele se întind între nervuri, pot avea 3-15 mm în diametru sau chiar mai mult.

În dreptul petelor, pe faţa inferioară a frunzei apare un puf fin, albicios alcătuit din miceliul cu spori a ciupercii. Ciuperca evoluează în condiţii optime dacă temperatura se menţine între 15-17oC şi există umiditate ridicată. În 3¬8 ore de la ajungerea sporilor pe frunze, aceştia dau filamente de germinaţie (dacă temperatura este mai mare de 12oC). Sporii se deplasează în apa de pe frunze şi dau infecţii, iar după 6-8 zile apare o nouă generaţie de spori.

Formarea acestora este împiedicată de temperaturi mai mari de 20oC şi de uscăciune. Transmiterea ciupercii de la plantă la plantă, se face prin sporii duşi de vânt şi apa de ploaie sau de irigaţie, iar de la un an la altul, ciuperca rezistă prin sporii de rezistenţă ce vor germina în primăvara următoare şi vor forma iar spori de infecţie.

Culturile se vor înfiinţa numai în terenuri bine curăţate de resturi vegetale, într-un asolament de 4 ani fără salată sau anghinare şi nu se va practica irigarea prin aspersiune ci, prin brazde. Se va avea grijă ca să existe o bună aerisire a plantelor şi la începerea atacului, plantele se vor rări. Tratamentele chimice se pot aplica imediat după răsărirea plantelor şi la interval de 7 zile.