Bolile liliacului, prevenire și combatere

Syringa vulgaris, binecunoscutul liliac, este mai mult decât un arbust ornamental. Deși îl cunoaștem că fiind una dintre cele mai frumoase plante ce decorează grădinile în lunile de primăvară, liliacul poate fi folosit cu succes în tratarea diferitelor afecțiuni, dar și în tratamentele cosmetice. Atât frunzele, cât și florile de liliac pot fi folosite, fiecare având proprietăți deosebite în tratarea multiplelor probleme de sănătate. Pe cât de mult încântă ochiul și parfumează aerul, arbustul nu este ferit însă de atacul unor agenți patogeni.

Bacterioza liliacului (Pseudomonas syringae). Boala este favorizată de umiditatea atmosferică și temperatura ridicată, precum și de îngrășămintele pe bază de azot, administrate în exces. Apare pe ramuri, tulpini și pe frunze. Pe tulpini se pot observa pete brune, ce se extind mai ales pe timp umed și pot cuprinde lăstarii, care se veștejesc și se încovoaie. Pe frunze petele au formă neregulată care, în caz de atac grav, pot ocupa toată suprafața limbului. Uneori, apar dungi negricioase. Inflorescențele atacate se veștejesc și se brunifica (Fig. 1). Pentru combaterea bacteriozelor, în sere, se recomandă material certificat și sănătos și menținerea umiditatatii și temperaturii potrivite, asigurându-se o bună aerisire. În grădini, ramurile atacate vor fi permanent îndepărtate și arse, pentru a nu se extinde boala. Tratamentele chimice în vegetație se pot face cu Zeamă bordeleză (1%).

Fig. 1

Mana (Phytophthora syringae). Atacul se manifestă pe ramuri, muguri, frunze și inflorescențe. Mugurii nu se mai deschid, iar inflorescențele se brunifica și se ususca. Pe scoarță apar pete brune, care pot înconjura ramurile, astfel încât acestea ajung să se veștejească. Pe frunze, se formează pete, inițial de culoare galbenă, iar apoi devin mai negricioase și prezintă pe fața lor inferioară un puf albicios format din sporii ciupercii. Infecția se propagă din mugurii atacați și căzuți pe sol ori de pe ramurile căzute la tăieri. Se recomandă tăierea și arderea ramurilor atacate, iar în sere se va evita umiditatea excesivă în timpul forțării liliacului. Se pot aplica stropiri toamna, la căderea frunzelor, cât și în timpul perioadei de vegetație, cu produse specific pe bază de cupru.

Făinarea (Microsphaera lonicerae). Boala cuprinde toate organele aeriene ale plantei. Cel mai adesea atacul se manifestă pe frunze, prin apariția unei pâsle foarte fine, sub care țesuturile frunzei se brunifică. Mai tărziu, frunzele se usucă și cad. Pe lăstarii tineri se formează, de asemenea, o pâslă albă de miceliu care împiedică lignificarea, facandu-i mai sensibili la gerurile de peste iarnă. Boala poate trece și pe flori, care nu se mai dezvoltă normal și se usucă. Ciuperca iernează în mugurii de pe ramuri, că miceliu de rezistență (Fig. 2). Se recomandă îndepărtarea lăstarilor atacați, iar în vegetație, tratamente cu produse pe baza de sulf (Microthiol Jett, Thiovit Jet 80 WG).

Fig. 2

Măsuri de prevenire:

  • a se evita suprafertilizarea și tăierea excesivă pentru a preveni o supraabundența de lăstari tineri sensibili în primăvară;
  • a se efectua tăieri ale liliacului la începutul verii, după înflorire, pentru a promova o mai bună circulație a aerului și pentru a permite vindecarea rănilor înainte de sezonul următor;
  • se recomandă tăierea lăstarilor bolnavi imediat în timpul perioadelor uscate și îndepărtarea resturilor din zona pentru a preveni reinfectarea

ing. Lorena Gurău – ICDPP București