Calendarul fenomenologic împarte anul în zece anotimpuri relevante, din punct de vedere biologic. Diferență față de calendarul convențional este intrarea unui nou anotimp într-un moment diferit decât cel știut. Aceste momente nu sunt stabilite cu exactitate într-o anumită data, ci se ghidează în principiu după evoluția naturii la acel moment sau în acea perioadă.
Există astfel trei anotimpuri primăvară – momentul în care se sfârșește iarna, primăvara timpurie și primăvara în adevăratul sens al cuvântului, care este marcată prin înflorirea merilor, castanilor, liliacului, etc – și bineînțeles trei anotimpuri care marchează perioada verii. Astfel atunci când apar primele flori de soc înseamnă că ne aflăm în prioada de vară timpurie. Mijlocul sezonului este marcat de florile de tei și de primele coacăze coapte, iar în finalul verii – care reprezintă un anotimp în calendarul fenomenologic – ne putem bucura de savoarea merelor coapte ale acestui sezon.
Și lunile de toamnă sunt împărțite în trei anotimpuri, astfel primele semne ale toamnei timpurii sunt date de fructele coapte ale socului, iar atunci când se coc primele castane înseamnă că am trecut în cel de-al doilea anotimp. Tot acum frunzele anumitor copaci încep să prindă felurite culori. Toamnă ia sfârșit atunci când acestea cad și când vremea devine din ce în ce mai capricioasă.
Conform calendarului fenomenologic, iarna are un singur anotimp. Motivul este acela că în lunile reci de iarnă există foarte puține plante care rămân active. O excepție în acest sens sunt gutuile.
Calendarul fenomenologic joacă un rol foarte important pentru grădinari, deoarece aceștia știu exact care sunt momentele prielnice pentru sădirea răsadului, săpat şi îngrijit, culesul fructelor și al roadelor pământului.