Cele mai importante însușiri care condiţionează calitatea îngrăşămintelor

Un îngrăşământ ideal trebuie să aibă următoarele însuşiri: conţinut ridicat de elemente nutritive majore (N, P, K), conţinut ridicat al sumei elementelor nutritive de ordin secundar (Ca + Mg + S), conţinut în microelemente scăzut, îngrăşămintele chimice solide să fie nehigroscopice, granulate, cu solubilitate ridicată când se introduc în sol, iar cele lichide să se menţină lichide la concentraţie ridicată şi la schimbarea temperaturii, să fie utilizat cât mai complet de plante în cursul perioadei de vegetaţie (coeficient de utilizare ridicat), să nu se fixeze în sol în forme neaccesibile pentru plante, să nu se piardă prin levigare și să aibă o reacţie alcalină în sol acid şi acidă în sol alcalin. Este greu să poată fi îndeplinite toate aceste condiţii de acelaşi produs.

Pentru a putea compara între ele produsele folosite ca îngrăşăminte din punct de vedere al conţinutului în elemente nutritive, precum şi pentru a putea stabili dozele care se dau la unitatea de suprafaţă, se obişnuieşte să se exprime unităţile substanţei fertilizante (active) în oxizi, P2O5, K2O, MgO etc. sau în elemente N, P, K, Mg etc., raportate la 100 unităţi îngrăşământ brut.