Controlul biologic al musculiţei albe (Trialeurodes vaporariorum)!

Fig. 1

Cateva specii de musculite albe (Fig. 1) sunt bine cunoscute ca mari polifagi, avand un numar foarte mare de plante cultivate atat in sera, cat si in camp. Inca din anul 1980, musculita alba a creat probleme pe scara larga atat in culturile protejate, cat si cele neprotejate. In Europa a fost identificata pentru prima data in Regatul Unit in anul 1856, de catre entomologul John O. Westwood, care a presupus ca musculita alba a migrat din Mexic in momentul transportului de Orhidee.

Cele mai importante pagube se inregistreaza la culturile de tomate, ardei, vinete, castraveti, fasole in sera si la tomate, vinete si castraveti in camp.

Musculita alba se dezvolta in conditii de sera in tot cursul anului, iar in camp numai in perioada de vegetatie. In sera poate dezvolta de la 3 pana la 6 generatii, atunci cand conditiile sunt favorabile. Dupa 2-3 zile de la aparitia femelei, incepe si depunerea pontelor. Fiecare ponta este alcatuita din 10-50 de oua depuse pe partea inferioara a frunzelor, ce eclozeaza in 10-30 de zile la o temperatura optima de 20-23˚C. Durata ciclului de dezvoltare este de 4-6 saptamani in sera si 7-8 saptamani in camp.

Adultii si larvele colonizeaza frunzele, deseori si lastarii, intepand si sugand seva din tesuturi. In urma atacului, frunzele se etioleaza, se usuca si cad.  Pe langa acestea, se produc modificari insemnate si din punct de vedere biochimic, fiind perturbat procesul de respiratie si fotosinteza. In urma actiunii directe a daunatorului asupra plantei prin hranire, se adauga si cea cauzata de dejectiile zaharoase eliminate care favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci din genurile: Alternaria, Penicillinum, Fusarium care influenteaza negativ procesele fiziologice ale plantelor, producand uscarea prematura a foliajului cu consecinte negative asupra productiei. Musculita alba este considerata si vector principal al virozelor la plantele pe care le ataca.

In ecosistemele si agroecosistemele naturale unde pesticidele nu sunt utilizate (sau sunt selective), de obicei, o serie de dusmani naturali tin sub control musculitele albe.

Strategii pentru combaterea biologica:

  • Utilizarea preparatelor fungice pe baza de Beauveria bassiana (Fig. 2) (tulpina GHA), Paceilomyces fumosoroseus (tulpina Apopka 97) si Verticilium lecanii.
  • Se pot utiliza diferite specii de pradatori: Macrolophus pygmaeus (Fig. 3), Amblyseius swirskii (Fig. 4), Delphastus pusillus, Hippodamia comvergens sau Chrysopa carnea.
  • De asemenea si speciile de paraziti sunt foarte eficiente: Encarsia formosa (Fig. 5) care paraziteaza larvele in proportie de 85%.

Este foarte important sa nu uitam si de urmatoarele:

  • Distrugerea resturilor vegetale dupa desfiintarea culturii este esentiala!
  • Inainte de plantarea rasadurilor se recomanda dezinsectia schelelor din sera si solul.

Drd. Ing. Amuza Angela Cristina- ICDPP