Arahidele se regăsesc într-o gamă largă de produse alimentare şi în cultura culinară a multor ţări. Sunt consumate ca gustare, ca ingredient în deserturi sau produse de patiserie, precum şi sub formă de unt de arahide. În stare crudă, arahidele îşi păstrează intacte calităţile nutritive. Untul de arahide a devenit rapid popular, astăzi fiind extrem de apreciat ca gustare de dimineaţă şi ingredient în diferite reţete. Arahidele, ca şi untul obţinut din ele, sunt o sursă foarte bună de proteine. Grăsimile nesaturate conţinute de arahide reduc nivelul de colesterol din sânge şi riscul de boli cardiovasculare, iar antioxidanţii din compoziţia lor întăresc sistemul imunitar. De asemenea, acestea conţin magneziu, zinc, cupru, fosfor sau potasiu precum şi o importantă cantitate de fibre.
Arahidele se pot cultiva pe solurile nisipoase cu un conţinut în humus între 0,7 şi 1,2%, irigate, afânate şi neîmburuienate cu specii de buruieni perene (în special Cynodon dactylon şi Sorghum halepense). Perioada de semănat este între 25 aprilie și 10 mai, când în sol, la adâncimea de 6 – 8 cm este o temperatură de 14 – 15°C, cu tendinţă de încălzire. Este recomandabil să se semene în prima decadă a lunii mai, pentru a se evita efectul nefavorabil al scăderilor bruşte de temperatură ce pot apărea la sfârşitul lui aprilie. Densitatea la semănat trebuie să fie de 90 – 100.000 plante/ha, adâncimea de 6 – 8 cm, iar distanţa între rânduri de 70 cm. Cultivatorii care seamănă manual trebuie să realizeze o distanţă între rânduri de 70 cm si între plante pe rând de 15 – 16 cm. Terenul trebuie să fie bine afânat pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, deoarece fructificarea are loc în sol.
Se pot obţine rezultate bune printr-o fertilizare moderată, recomandându-se 90 kg N/ha, 60 kg P2O5/ha şi 60 kg K2O/ha. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se încorporează în sol sub arătură. Îngrăşămintele cu azot se aplică fracţionat: 1/2 din doză la pregătirea patului germinativ şi 1/2 din doză la începutul înfloritului. Buruienile se elimină prin 2-3 praşile manuale şi mecanice şi 1-2 pliviri în a doua parte a perioadei de vegetaţie, cât şi prin aplicarea erbicidelor, mai ales pentru combaterea buruienilor monocotiledonate. Prin irigarea culturii trebuie menţinută umiditatea solului la un plafon minim cuprins între 30-50% din intervalul umidității active pe adâncimea de 50 cm. Pentru menţinerea acestor plafoane sunt necesare 4 – 7 udări, cu 350 – 400 m3/ha. La jumătatea lunii august se întrerupe irigatul pentru a asigura maturarea majorităţii fructelor legate.
O lucrare de întreţinere deosebit de importantă la cultura de arahide este bilonarea, de care depinde în mare măsură nivelul producţiilor realizate. Această lucrare se efectuează la începutul înfloritului, înlesneşte atât formarea păstăilor în sol, cât şi creşterea şi dezvoltarea lor în bune condiţii. Înălţimea biloanelor trebuie să fie de 20 – 25 cm.
Recoltarea arahidelor începe când circa 80% din păstăi sunt mature şi nu au apărut păstăi încolţite, cam la începutul lunii octombrie. Recoltarea se face în două faze: smulgerea tufelor şi recoltarea păstăilor mature de pe tufele smulse. Pentru a preveni mucegăirea păstăilor, care în momentul recoltării au umiditate ridicată, este necesară uscarea acestora, fie natural, prin întindere la soare în strat subţire, fie artificial, în uscătorii. Păstrarea se face în spaţii uscate şi bine aerisite.