
Tomatele (Lycopersicon Esculentum) fac parte din familia botanică Solanaceae, alături de ardei și vinete. Roşia, aşa cum este denumită în general, este o legumă ce îşi are originile în sudul Americii de Nord şi nordul Americii de Sud. Este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, ce creşte în zone cu climă temperată. În general, atinge între 1 și 3 m înălțime.
Tomatele valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite, fertile şi irigate. Se pretează pentru diverse sisteme şi tipuri de culturi: în câmp sau în spaţii protejate, în sisteme intensive şi industriale.
Câte kg de tomate face o plantă?
O producție bogată de tomate este influențată atât de calitatea solului, cât și de tipul de soi. Dacă vrei să afli câte kg de tomate face o plantă, trebuie să știi că, în medie, o plantă are un potențial productiv ce variază între 5 și 8 kg de fructe, însă productivitatea depinde de sistemul de cultivare.
Producție de roșii pe metru pătrat
Conform agenției de statistică FAO (Food and Agriculture Organization), în 2018, România producea aproximativ 742.899 tone de tomate pe o suprafață de 40,734 hectare, având o producție de roșii pe metru pătrat de aproximativ 1,82 kg, ocupând locul 27 mondial la producția de tomate. Astăzi, în serele moderne, marii cultivatori preferă hibrizii de tomate care asigură producții mari și uniforme timp de 10 luni/an, cu un randament de 400 tone/hectar.

Soiuri de tomate. Care sunt tomatele cultivate cel mai frecvent în România?
Cultivatorii români își diversifică tot mai mult culturile și aleg soiuri și hibrizi de tomate cu rezistență mai mare la boli și dăunători. Indiferent că e vorba de cultura tomatelor în grădina casei, în câmp sau spații protejate, la noi în ţară se cultivă peste 80 de soiuri, hibrizi şi populaţii locale de tomate. La nivel mondial, se cultivă, desigur, un număr mult mai mare și mai variat de soiuri, menite să satisfacă cerința mare a industriei alimentare și a consumatorilor. Soiurile de tomate au diverse clasificări, în funcție de mai multe criterii.
În funcție de nivelul de creștere, avem soiuri:
- cu creștere determinată – pe tulpina principală, în apex, se formează o inflorescenţă şi, astfel, creşterea mai departe a axului tulpinii principale este stopată;
- cu creștere nedeterminată – prezintă o tulpină principală care posedă în apex un mugure vegetativ, ce îi asigură o creştere continuă.
- cu creștere semi-determinată – destinat culturilor extratimpurii (leagă aproximativ 4-5 etaje fructifere);
- soiuri de tomate extratimpurii (55-95 zile) care diferă în funcție de perioada de vegetație:
- soiuri timpurii (95 – 120 zile);
- soiuri semitârzii (120 – 130 zile);
- soiuri târzii (peste 130 zile) – cel mai des utilizate în țara noastră.
Pentru consum în stare proaspătă, dintre soiurile de roșii cultivate în țara noastră amintim: Andrada, Angelina, Argeș, Buzău 1600, Carisma, Coralina, Corina, Crina, Edanur, Emiliana, Siriana, etc. Soiurile de tomate cultivate în România pentru industrializare, dar și consum în stare proaspătă sunt: Cărășana, Buzău 4 și Buzău 22, Elisabeta, Medeea, Ovidia, Măriuca, Romec 554 j, etc. Soiul Ghittia este apreciat pentru gustul intens și calitatea fructelor. Tomatele Ghittia pot fi cultivate atât în câmp și spații protejate, cât și în sere.
Lista completă a soiurilor poate fi verificată în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România.
Când se cultivă tomatele?
În prezent, printre cele mai des întâlnite tipuri de culturi se numără următoarele:
- Cultura de roșii în câmp deschis (neprotejat);
- Cultura de roșii în solar și seră.
Având cerințe ridicate când vine vorba de temperatură, cel mai bun indicator pentru stabilirea momentului optim de cultivare a tomatelor este prognoza meteo. Cultura de tomate se înființează prin răsad atât primăvara sau vara, cât și vara-toamna, când temperatura minimă pe timp de noapte nu scade sub +7 grade Celsius.
Plantarea răsadurilor în câmp poate începe când în sol se menţine, timp de 5-6 zile, o temperatură de circa 10-12 grade Celsius. În general, în regiunile mai calde, cultivarea tomatelor în câmp începe în prima parte a lunii mai. În regiunile mai reci ale țării (Nord, Nord-Est), cultura de tomate se poate înființa în perioada 10-20 mai.

Semănarea tomatelor
Indiferent că vrei să înființezi cultura tomatelor în grădina casei sau în câmp, pentru a crea condiții optime de răsărire și dezvoltare a plantelor, semănarea trebuie făcută în spații interioare bine protejate, cu semințe de calitate. Când se seamănă roșiile pentru solar, semănarea poate fi făcută în tăvi sau în pat germinativ, utilizându-se substrat fin, bine umezit. Temperatura optimă de germinare a semințelor de tomate variază între 22 și 26 grade Celsius.
Înfiinţarea culturii de tomate se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile.
Când se seamănă tomatele?
Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie, în funcție de condițiile meteorologice, folosind 200-250 g sămânţă.
Repicatul (operaţiunea prin care se răsădesc, la distanţe mai mari, plantele crescute în răsadniţe) are loc la apariţia primei frunze. Dacă se optează pentru cultura în seră sau solar, sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii.
Cultura de roșii în câmp
Cultura de tomate timpurii se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive ori în palete alveolare. Epoca de înființare a culturii de roșii din răsad începe când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de circa 10-12 grade C. Calendaristic, aceste condiții se întrunesc în jurul datei de 15-25 aprilie, în zonele sudice, şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone.
Epoca de plantare durează 7-10 zile. Plantarea răsadurilor produse la cuburi sau ghivece nutritive se efectuează manual sau mecanizat. Răsadurile sunt pregătite anterior, prin aplicarea unui tratament fitosanitar.
Pe fiecare strat se amplasează câte două rânduri, la distanţă de 50-80 cm, în funcţie de lăţimea stratului la coronament; între plante pe rând, distanţa variază între 25 şi 30 cm. Se realizează, în felul acesta, o densitate de 47-57 mii plante/ha.
După plantare, în primele 5-10 zile, se iau măsuri de asigurare a densităţii planificate a culturii şi de protecţie a acesteia faţă de frig. Se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100-150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în care nu au survenit ploi. După această udare, se efectuează completarea golurilor cu răsad de aceeaşi calitate şi aceeaşi vârstă.
Urmează efectuarea unei praşile mecanice, apoi a uneia manuale, pentru a afâna solul şi a-i asigura o mai bună aerisire şi încălzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. Aceste praşile mecanice şi manuale se vor repeta de 2-3 ori, pentru ca terenul să fie permanent afânat şi curățat de buruieni.
Cultura tomatelor în solarii. Plantarea răsadurilor de roșii în solar
Cultura tomatelor în solarii și sere se realizează deseori în perioada 25 martie – 15 septembrie. Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux tehnologic: pregătirea construcţiilor, apoi a terenului, înfiinţarea culturii, lucrările de îngrijire şi recoltarea.
Culturile de tomate se practică în mai multe cicluri, din punctul de vedere al perioadei de vegetaţie:
- Ciclul I – semănarea se efectuează încă din timpul iernii (ianuarie, februarie), iar plantarea are loc la începutul primăverii – martie. Recoltarea se poate realiza din luna mai. Vrei să știi la ce distanță se plantează roșiile în solar în ciclul I? Distanța între rânduri variază între 60 cm și 90 cm, în funcție de cât de îndepărtate sunt rândurile. Pe un singur rând, distanța între plantele de tomate trebuie să fie de aproximativ 30-35 cm.
- Ciclul II de plantare roșii în solar – plantarea se face începând cu luna iunie, iar recoltarea are loc în lunile august sau septembrie.
- Poate exista și un ciclu intermediar, cu plantarea în luna mai şi recoltarea în luna iulie.
Schema de înfiinţare a culturii variază în funcţie de tipul de solar, iar densitatea, în funcţie de vigoarea plantelor, de zona de cultură şi de tehnologia care se va aplica în continuare. Pentru ciclul scurt, se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densităţi mai mici (28-33 mii plante/ha). Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5-2 cm de sol.
Pregătirea terenului pentru cultura de tomate
Pregătirea terenului pentru cultura de tomate în câmp implică mărunțirea solului pentru realizarea patului germinativ şi, în mod special, nivelarea lui, astfel încât să fie prevenite băltirile.
Primăvara se aplică lucrările pentru pregătirea patului germinativ în câmp. Mobilizarea superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă.
De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează şi o fertilizare cu îngrăşăminte complexe. Urmează modelarea terenului în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm. Pregătirea terenului pentru cultura de tomate în sere și solarii se realizează în două etape: toamna şi primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute.
Este de menţionat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50-100 t/ha gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus, 300-500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de potasiu. Ultima lucrare de pregătire a terenului constă în modelarea acestuia şi marcarea rândurilor.
Sursa: https://www.agro.basf.ro/