Echilibrul vegetativ-generativ la cultura de tomate

Importanța tehnologică

Un echilibru bun este necesar pentru o producţie continuă, uniformă şi de cali­tate ridicată. Evident, de-a lungul întregu­lui proces de cultivare este necesară menţinerea unui echilibru.

Nu se poate spune că o caracteristică sau alta este mai bună, cultivatorul tre­buie să menţină plantele în echilibru între creşterile bune (vegetativ) şi dezvoltarea fructelor (generativ).

Creşterea vegetativă apare atunci când se utilizează un material biologic cu anu­mite caracteristici nepotrivite (hibrizi foioşi, cu frunza mare, peţiol mare) şi în acest caz se recomandă o reducere a den­sităţii de plantare. Apar probleme cu aerisirea spaţiilor protejate, creşte incidenţa atacului bolilor foliare şi chiar poate să apară avortarea florilor, pentru că nu pri­mesc o cantitate de lumină suficientă.

De asemenea caracterul vegetativ apare când se aplică o fertilizare nepotri­vită, în care predomină azotul faţă de fos­for şi mai ales faţă de potasiu. Planta are nevoie de fosfor pentru a-şi dezvolta sis­temul radicular, pentru a-şi dezvolta starea energetică potrivită. Când plan­tarea are loc mai devreme de 10-15 mar­tie, absorbţia fosforului se face mai difi­cil, la o temperatură mai scăzută. Ca măsură tehnologică se impune creşterea concentraţiei de fosfor în soluţia solului sau a substratului. Astfel, planta suferă mai puţin şi este bine echilibrată energetic.

Când fructele de tomate încep să crească, cerinţa faţă de potasiu se du­blează faţă de cantitatea de azot. Cu trei săptămâni înainte de pârguirea fructelor trebuie să se aplice mai mult potasiu. Programul de fertilizare trebuie adaptat în funcţie de factorul climatic, ţinând cont în acelaşi timp de rezultatele analizelor de sol efec­tuate înainte de înfiinţarea culturii.

Dacă sunt prea generative, plantele vor avea vârful de creştere subţire, creşterea plantei încetează, legarea de rod este deficitară, apar avorturi ale florilor spre vârful de creştere, iar fructele sunt mici. Acest lucru se poate întâmpla atunci când răsadurile sunt prea mature (îmbătrânite), planta se orientează către fructificare, va lega primele fructe şi dacă nu beneficiază de aport de îngrăşăminte, creşterea îi va fi încetinită.

Păstrarea echilibrului

Se recomandă alegerea hibridului adecvat condiţiilor proprii de cultură (vegetativ sau generativ).

Menţinerea unei temperaturi optime este importantă; plantarea răsadului la temperaturi prea scăzute, determină obţinerea unor plante de tip vegetativ.

Menţinerea unui nivel al apei de irigat optim; irigarea răsadurilor pe parcursul unui sezon înnorat, cu prea multă apă determină obţinerea unor plante de tip vegetativ.

Este foarte importantă menţinerea unui raport N:K optim, păstrând raportul în favoarea potasiului.

Este important ca primul etaj fructifer să fie bine format. Odată legat primul etaj, este mult mai uşor să menţinem planta în echilibru. Succesul unei culturi reuşite sunt răsadurile de calitate, evitându-se mai târziu pierderea florilor. O umiditate a aerului de 70% şi o fer­tilizare optimă ajută la obţinerea unui polen de calitate. În condiţii de tempera­turi ridicate, factorii menţionaţi anterior sunt cu atât mai importanţi. Defolierea plantelor în mod necore­spunzător duce la pierderea echilibrului, în funcţie de sezon. Se recomandă menţinerea unui număr de 15-18 frunze/plantă. Un număr prea mic de frunze duce la pierderea vârfului de creştere sau la arsura fructelor. În cazul în care cârniţi plantele, întotdeauna menţineţi un număr de 2-3 frunze după ultima inflorescenţă, acest lucru creează umbră şi ajută la transportul apei şi nutrienţilor în plantă. Atunci când cârnirea se face după 4-5 inflorescenţe, se reco­mandă defolierea după recoltarea etajului de fructe.