Extrem de contagioasă pentru bovine, ovine, porcine și alte animale cu copite, febra aftoasă este o boală virală care se transmite foarte ușor și provoacă pagube economice însemnate. Animalele bolnave nu se mai pot hrăni și nu se mai pot deplasa. Morbiditatea poate ajunge la 100%, boala fiind fatală în special, la tineret.
Caracteristică biongulatelor (bovine, ovine, porcine etc.), febra aftoasă se caracterizează prin febră și prezența de vezicule în cavitatea orală, pe bot, uger și podal. Bovinele sunt cele mai receptive la această boală, iar porcii domestici sau sălbatici sunt gazde importante, contribuind la răspândirea febrei aftoase.
Cauzele bolii
Febra aftoasă este cauzată de un aftovirus din familia Picornaviridae. Există 7 serotipuri diferite din punct de vedere imunologic: A, O,C, ASIA 1 și SAT 1, 2 și 3. Fiecare serotip conține un număr de tulpini cu un spectru de caracteristici antigenice diferite necesitând mai multe tulpini de vaccin pentru fiecare serotip.
Datorită sensibilitații virusului la pH-ul acid sau alcalin, hidroxidul de sodiu, carbonatul de sodiu și acidul acetic sau citric sunt dezinfectante eficiente.
Căi de transmitere: animalele bolnave, omul, caii, câinii, pisicile & păsările
Transmiterea febrei aftoase are loc prin contactul dintre animalele receptive și cele infectate. Animalele infectate pot contamina animalele receptive pe cale aerogenă, prin aerul expirat sau oral.
Toate secrețiile și excrețiile animalelor infectate conțin virusul, iar în lapte și spermă, acesta poate fi prezent putând contamina vițeii, respectiv vacile.
Deși nu sunt afectați de febra aftoasă, oamenii, caii, câinii, pisicile și păsările pot transmite boala. Virusul febrei aftoase rezistă în bălegar până la 6 luni în perioadele cu temperaturi scăzute, iar pe sol, între 3 (vara) și 28 de zile (iarna).
Rumegătoarele nevaccinate și cele vaccinate, dacă intră în contact cu virusul viu al febrei aftoase, pot servi ca focare de infecție și sunt purtătoare ale virusului în regiunea faringiană, pană la 3 ani jumătate vacile și 9 luni oile.
Semnele bolii
Perioada de incubație este între 2 -14 zile, în funcție de doza infectantă, susceptibilitatea gazdei și tulpina virală. Semnele clinice sunt mai grave la vacile și la porcii crescuți intensiv, decât la capre și oi, febra aftoasă putând fi greșit diagnosticată sau chiar ignorată.
La vaci și porci, după perioada de incubație, apare anorexia și febra de până la 41 oC.
La bovine, apar vezicule pe limbă, arcadele dentare, gingii, buze și bureletul gingival și spațiul interdigital, salivație abundentă și șchiopătură. Veziculele pot apărea și la nivelul mameloanelor și ugerului, în special la lactante.
Tineretul (vițeii, mieii, purceii etc.) poate muri înainte de apariția veziculelor, deoarece virusul poate provoca infarct miocardic.
Producția de lapte scade dramatic și scade și greutatea corporală.
La oi și capre, apar doar câteva vezicule în gură și pe bureletul gingival.
Veziculele de la nivelul gurii se pot vindeca în 7 zile, chiar dacă sunt severe. Restul leziunilor pot dezvolta infecții secundare (la nivel mamar, picioare etc.). Pot apare dezongulări.
Diagnostic
La vaci și porci, semnele de febră aftoasă pot fi confundate cu cele de stomatită veziculară, iar la porci cu cele din boala veziculară a porcului.
În caz de boală, se transmit la Laboratorul Național de Referință pentru Febra Aftoasă, probe de epiteliu vezicular sau lichid vezicular în soluție salină tamponată, de fosfat (pH-7,4) în recipiente etanșe în condiții stricte de biosecuritate.
Tratamentul și controlul bolii
Nu există tratament eficace.
Vaccinurile folosite sunt inactivate și asigură o protecție de cel mult 3 – 6 luni.
Multe din țările libere de febra aftoasă au ca politică, sacrificarea tuturor animalelor infectate sau susceptibile la infecții și restricții stricte la mișcarea animalelor și vehiculelor.
Clădirile și adăposturile vor fi dezinfectate cu PURSEPT, ECOCID, NaOH soluție etc. În prezent, România este indemnă la febra aftoasă.
Dr. Tudoran Cătălin
Șef Laborator de Diagnostic Romvac
