Fertilizarea florilor la ghiveci ține cont de următoarele aspecte: proprietățile substratului nutritiv (reacţia solului, concentraţia de săruri solubile, capacitatea de reţinere a apei), caracteristicile biologice ale plantei (intensitatea de absorbţie a elementelor nutritive, gradul de adaptare pentru nutriţia la o anumită temperatură scăzută şi reacţia plantei la fotoperiodism), condiţiile în care creşte planta și calitatea apei de udare.
Aplicarea îngrăşămintelor nu se face oricum; se administrează numai plantelor sănătoase şi care au o înrădăcinare foarte bună. Aportul regulat de îngrăşăminte este recomandat numai în perioada de creştere activă a plantei care corespunde cu începutul lunii martie până în luna septembrie. În perioada de repaus, nu se aplică îngrăşăminte. La stabilirea cantităţii şi concentraţiei soluţiei de îngrăşare se ţine seama de vârsta plantei. Astfel plantele tinere se fertilizează cu cantităţi şi concentraţii mai reduse de îngrăşăminte. Trebuie avut în vedere faptul ca, înainte de aplicarea îngrăşămintelor, pământul din ghiveci să fie umed, iar plantele să aibă ţesuturile turgescente. Frecvenţa fertilizărilor se stabileşte în funcţie de vigoarea plantei, ritmul de creştere, nivelul celorlalţi factori de mediu etc. Fertilizările pot fi aplicate săptămânal sau la două săptămâni. În ceea ce priveşte concentraţia soluţiei de îngrăşăminte, cele mai multe specii floricole cultivate la ghivece suportă 0,1-0,2 % (1-2 g îngrăşământ la 1 litru de apă).
Îngrăşămintele solide sub formă de pudră, granule sau pastile se dizolvă în apă la concentraţia de 0,1-0,2% şi se aplică sub formă de soluţie la udarea substratului. Îngrăşămintele sub formă de granule îmbrăcate cu peliculă organică sau din plastic se încorporează în substrat şi eliberează lent elementele nutritive. Cele lichide comercializate în flacoane cu soluţii concentrate se diluează conform cu instrucţiunile înscrise pe flacon.
Îngrăşămintele foliare, în stare solidă sub forma de granule sau sub formă de soluţie, se aplică pe partea aeriană în concentraţii foarte slabe conform instrucţiunilor de pe ambalaj. Fertilizanții de acest tip au avantajul că sunt folosiți de plantă mult mai repede comparativ cu îngrăşămintele clasice. Trebuie avut grijă să se aplice numai după udare, când plantele prezintă ţesuturile turgescente.