Importanța cătinei albe (HIPPOPHAË RHAMNOIDES L.) pentru sănătatea umană

Prof. univ. dr. ing. dr.h.c. MIHAI BERCA

1.1. UTILIZAREA CĂTINEI ÎN ALIMENTAȚIE

1.1.1. Scurt istoric al utilizării cătinei în alimentație

Așa cum știm din literatura de specialitate, cătina (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu o compoziție impresionantă în substanțe biologice active, folosită în scopuri alimentare,  terapeutice și farmaceutice (Pentelescu și colab., 2012; Rați și Rați., 2003), motiv ce a determinat de-a lungul timpului o permanentă creștere a interesului asupra sa. Utilizarea sa, ca și produs alimentar a avut ca și punct de plecare regiunea indotibetană. În Siberia a fost și este utilizată ca produs alimentar sub denumirea de “ananas siberian” (Demidova, 2003).

Primele produse din cătină au fost utilizate în alimentaţia cosmonauţilor sovietici datorită efectului energizant și echilibrant, dar şi de mărire a rezistenţei organismului la acţiunea radiaţiilor cosmice (Aksenova și Dolgacheva, 2003).

Cătina albă este o plantă valoroasă şi prin faptul că, spre deosebire de alte plante, poate fi valorificată în întregime prin fructe, frunze şi rădăcini, din acestea rezultând o serie de produse cu utilizări din ce în ce mai diversificate. Exemple în acest sens, găsim în cărţile farmacopeei chinezeşti atribuite perioadei dinastiei Tang (907 e.n.) în care preparatele din cătină sunt frecvent utilizate pentru tratamentul bolilor de piele sau în tratamentul bolilor digestive.

Primele informaţii privind utilizarea terapeutică a fructelor de cătină, au apărut în tratatul clasic de medicină tibetană “Rgyud Bzi” din secolul al VIII-lea e.n. (Bojor și colab., 2000; Tudorică, 2016) care, datorită proprietăţilor  nutritive deosebite, recomanda utilizarea acestor fructe în alimentaţia şerpaşilor și în ascensiuni (Koponen și colab. 2007).

1.1.2. Proprietăți ale cătinei albe

Utilizarea fructelor de cătină albă în industria alimentară se datorează în principal conţinutului bogat în vitamina C, în medie circa 700 mg putând ajunge până la 1000 mg / 100 g fructe (Centenaro și colab., 1977).

Datorită conținuturilor sale însemnate de flavonoide și vitamina C (Rösch și colab., 2004), cătina are o puternică activitate antioxidantă, cu atât mai mult cu cât aceasta crește odată cu maturarea produsului (Gao și colab., 2000; Geetha și colab., 2002). Atât flavonoidele cât și uleiurile din cătină (Figura 1), pot avea  multiple aplicații potențiale (Jeppsson N. și Gao X., 2000; Li și Schroeder, 1996).

Figura 1. Constituenții activi ai cătinei (Zakynthinos și Varzakas, 2015)

Adevărate miracole ale naturii, bobițele de cătină albă sunt extrem de bogate în vitamine și minerale, reprezentând o importantă sursă de sănătate. În urma cercetărilor efectuate de specialişti asupra cătinei albe din flora spontană şi din culturi, s-a evidenţiat un conţinut foarte ridicat de substanțe active necesare organismului (Figura 2). În afară de fructe care conţin cea mai mare cantitate de principii active, de la cătină se folosesc și seminţele, frunzele şi scoarţa.  Principiile active din plante au structură chimică foarte variată ceea ce explică şi diversitatea acţiunilor lor medicamentoase multiple (Constantinescu, 1979; Laza și Rácz, 1975; Milică și Stan, 1983).

Figura 2. Concentrația de minerale din fructele de cătină (Zeb și Malook, 2009)

Valorile antioxidante ale fructelor de cătină albă se bazează pe compoziţia lor cunoscută (Beveridge și colab., 1999; Țifrea, 2012), ca şi pe corelaţia strânsă a aceastei compoziții cu cerinţele nutriţionale umane (Magherini, 1986; Țifrea, 2012).

Acest miraculos produs (aliment și medicament) cu o compoziție de excepție, excelează în derivați cu activitate antioxidantă (Rösch și colab., 2003), în părțile plantei fiind prezente toate formele de β-caroten, și însemnate vitamine, precum vitaminele D, E, C și B.

Cătina şi produsele alimentare derivate se recomandă mamelor în timpul alăptării datorită efectului vitaminizant şi suportabilităţii bune, urmând apoi să fie foarte utilă copiilor în perioada de creştere fiind suplimentul ideal de hrană cu conţinut în polivitamine (Constantinescu și Hațieganu, 1979), prezentând avantajul unor costuri foarte reduse faţă de alte produse similare și, poate, mai puțin eficiente.

1.1.3. Produse alimentare obținute din cătină

Fructele de cătină, sunt indicate în consumul alimentar ca atare, cât mai aproape de starea lor naturală, dar pot fi consumate și în stare uscată sau sub formă de extracte. Pe timpul iernii, fructele se pot păstra congelate sau uscate, dar pot fi ținute în condiții foarte bune și în miere de albine. Fructul de cătină are o însemnătate mare în alimentaţie, fiind numit pe drept polivitamina naturală. În scopuri alimentare, fructele sunt utilizate sub formă de sucuri, marmeladă, băuturi răcoritoare, dulceață, gem, vin, lichioruri etc. Foarte răspândită este dulceaţa nefiartă, obţinută din fructe proaspete, zdrobite şi amestecate cu zahăr (1:1 sau 1:2), în care vitaminele se păstrează timp îndelungat. Se preferă zaharurile monomere (glucoza și fructoza).

Însemnătatea alimentară a produselor rezultate din fructele de cătină albă constă în polivalența compoziției fizice, dar și a celei chimice a acestora. Cele mai răspândite utilizări alimentare ale fructelor de cătină se referă la realizarea în sistem casnic a unor produse precum siropul și sucul de cătină, dulceața, vinul și oțetul, de asemenea din fructe de cătină.

Produsele pe bază de cătină albă pot fi utilizate în alimentație, atât curativ cât şi preventiv sub diverse forme, dintre care amintim:

  • siropul și maceratul de cătina – măresc rezistențaorganismului la efort, având un însemnat efect energizant;
  • uleiul de cătină – foarte bogat în vitamina E, fapt ce îl face util în anemii, afecțiunicardiovasculare și ale aparatului digestiv;
  • mierea cu cătină – un produs cu un puternic efect antiviral;
  • ceai și diverse alte preparate, foarte apreciată fiind înghețata (sorbetul).

Sursă bogată de nutrienți, și foarte activă din punct de vedere biologic, cătina își găsește locul în numeroase rețete de dulciuri și produse alimentare, de la cele tradiționale până la cele raw-vegane. Avantajele unor astfel de preparate sunt în mod evident numeroase, cătina păstrându-și foarte bine proprietățile. În prezent, la nivel mondial sunt comercializate peste 200 de produse pe bază de extracte și derivați de cătină, cu utilizări alimentare, farmaceutice sau cosmetice.

Din bobițele moi și delicate se poate extrage prin presare un suc cu proprietăți magice. Fructele de cătină sunt recunoscute ca cele mai hrănitoare fructe, dintre fructele de pădure.   Compoziția nutrițională a sucului de cătină în comparație cu alte fructe este prezentată în Tabelul 1. Observăm cu ușurință diferența foarte mare în ceea ce privește concentrația vitaminelor din complexul B, care este mult mai mare decât în alte fructe (Stobdan și colab. 2010).

Tabelul 1. Conținutul în vitamine și minerale al fructelor de cătină – comparație cu alte fructe (Stobdan și colab., 2013)

Așa cum am mai spus, de la cătina albă se poate consuma tot – fructe, frunze, tulpini, proaspete sau uscate. Fructele de cătină pot fi consumate în stare proaspătă, ca sirop sau ca ceai.

Produs natural, cătina oferă posibilități nelimitate în utilizare, fie ca și compus pur, fie ca extract în diferite produse alimentare.

Cătina albă este un ingredient magic utilizat atât în rețete alimentare, cât și terapeutice. În același timp, ne putem bucura de toate beneficiile fructelor de cătină pentru sănătate dar și de a consuma dulciuri și diferite preparate alimentare mult mai sănătoase.

Astfel, au apărut preparate precum puiul marinat cu sos de cătină, sos salsa de cătină, iaurt cu sos de cătină și sos de morcov, prăjituri cu cremă de brânză și cătină, jeleu și înghețată de cătină, prăjitură cu ciocolată și cătină, tortul raw-vegan super antioxidant cu fructe de pădure și cătină, și lista ar putea continua, inventivitatea în acest sens neavând limite.

Odată cu trecerea la diete cât mai simple, mai apropiate de natural, lipsite de procesare și adaosuri nesănătoase, a început realizarea a tot mai multe comparații între alimente. Unele dintre acestea vizează chiar cătina și sunt foarte concludente în susținerea consumului acestei plante în detrimentul multor altora (Figura 3).

Figura 3. Diferențe calitative între cătină și alte produse (Seabuckwonders, 2017)

1.2. UTILIZAREA CĂTINEI ÎN SCOP TERAPEUTIC

1.2.1. Scurt istoric al utilizării cătinei ca medicament

Cătina este utilizată în scopuri medicinale de secole în Europa şi Asia. Specie din flora spontană foarte răspândită și în ţara noastră unde a fost luată în studiu şi introdusă în cultură datorită rezistenţei faţă de condiţiile pedoclimatice, cătina albă, considerată polivitamină naturală, este cunoscută pentru efectele ei terapeutice miraculoase încă din antichitate (Rácz și Coiciu, 1962). Popular, planta este cunoscută și sub denumirea de “Boabele de leac ale Maicii Domnului”, fapt ce atestă valoarea terapeutică necontestată a speciei.

După cum ne demonstreză studiile științifice și studiile clinice recente, fructele de cătină albă sunt o potențială sursă de substanțe bioactive, dar mai ales de vitamine, fitosteroli, carotenoide, acizi organici, în special acizi grași, aminoacizi liberi și diverse flavonoide (Bal și colab., 2011; Cheng și colab., 2003; Li și colab., 2013; Yue și colab., 2017;).

Aceste substanțe fitochimice, puternic bioactive, au un spectru larg de efecte medicinale și nutriționale, dintre care amintesc efectele antioxidante, imunomodelatoare, antistres, hepatoprotectoare, radioprotectoare (Bal și colab., 2011; Stobdan și colab. 2013; Suryakumar și Gupta, 2011; Yue și colab.,2017; Xue și colab., 2015; Wang și colab., 2016; Zeb, 2006), dar se pare că contribuie și la combaterea gingivitei dentare (Pentelescu și colab., 2012).

Cătina albă în ansamblul ei, are o istorie bogată de utilizare în tratarea a numeroase afecțiuni medicale.

Valoarea medicinală a cătinei este recunoscută de secole. Chiar și astăzi în multe regiuni ale Indiei, medicul local, prescrie în nenumărate cazuri tratamente cu cătină pentru afecțini precum hipertensiune arterială, febră, tuse, infecții, bronșite, probleme ginecologice, ulcer etc.( Stobdan și colab., 2013).

Efectele benefice ale utilizării cătinei albe asupra sănătății au fost și continuă să fie studiate pe larg, întrucât potențialul ei de menținere și promovare a sănătății umane este foarte mare (Creţu și Domaşenco, 2005), cu atât mai mult cu cât aceasta poate înlocui produse farmaceutice cu efecte similare, dar fără a avea contraindicațiile produselor de sinteză.

Atât industria farmaceutică cât și cea cosmetică pot găsi în plantele de cătină, importante resurse pentru dezvoltare diversificată la o scară cât mai mare a produselor. Peste 200 de produse (Mogoșanu, 2011) cu utilizări alimentare, farmaceutice sau cosmetice și care au la bază extracte de cătină, sunt comercializate astăzi pe plan mondial.

1.2.2. Prezentarea fructelor de cătină și a însușirilor lor curative

Studiile ne arată că fructele de cătină sunt bogate în substanțe nutritive, cum ar fi carbohidrații, acizii organici (Novruzov și Aslanov, 1983), aminoacizii și reprezintă importante depozite de vitamine și substanțe bioactive (Xurong și colab., 2001; Shah și colab., 2007), toate foarte utile pentru sănătate.

Tabelul 2. Principalele materii componente ale fructelor de cătină (Proorocu, 2006)

Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă ce oferă numeroase beneficii pentru sănătatea umană și nu numai, fiind apreciată deopotrivă și de animale. În mediul rural se dau bobițe de cătină găinilor, pentru a face gălbenușul cât mai colorat.

Semnificative sunt efectele pozitive asupra sistemului cardiovascular (Beata, 2016), dar și asupra ficatului și a funcțiilor acestuia.

Cercetările au evidenţiat faptul că fructele de cătină, foarte sensibile în stare proaspătă, conţin o serie de substanţe valoroase, cu rol important în reglarea metabolismului uman și stimularea sistemului imunitar. Acestea au acţiune terapeutică şi curativă în prevenirea şi tratarea multor afecţiuni.

Studiile actuale au confirmat calităţile deosebite ale cătinei. Ing. Ștefan Manea în lucrarea „Cătina și uleiul de cătină”, ne prezintă fructele de cătină ca pe o importantă sursă de vitamine, microelemente, flavonoizi şi carotenoizi, acizi graşi şi fitosteroli. Conform celor prezentate de Manea Ș. (2004), fructul de cătină conţine compușii din Tabelul 3.

Tabelul 3. Componența detaliată a 100 g de fructe de cătină (Manea, 2004)

1.2.3. Preparate pe bază de cătină și efectele dovedite ale acestora

Cel mai valoros produs obţinut din fructele de cătină, dar care se extrage mai greu prin mijloace convenţionale (Figura 4), uleiul de cătină este recunoscut în literatura de specialitate ca tonifiant general, antianemic, vitaminizant (Mencinicopschi, 2004), care:

  • îmbunătăţeşte funcţia de detoxifiere a ficatului şi asigură troficitatea celulei hepatice;
  • este imunomodulator, are acţiune sinergică împreună cu interferonul α şi în special contribuie la sinteza proteinelor – materie primă pentru interferoni;
  • acționează ca un protector coronarian;
  • are funcție antiaterosclerotică;
  • încetinește procesul de îmbătrânire prin consumarea radicalilor liberi nedoriţi;
  • previne apariţia cancerului, prin conţinutul mare în β-caroten;
  • administrat extern este un bun cicatrizant, având un remarcabil efect antiinflamator şi nutritiv;
  • este un excelent protector împotriva radiaţiilor solare sau de altă natură.
Figura 4. Cantitatea de ulei de cătină obținută din 500 g fructe (Trépanier, 2013)

În literatura de specialitate există dovezi că în tratamentul multor afecţiuni ale pielii, uleiul de cătină este un remediu important. De asemenea, se constată că utilizarea uleiului de cătină depăşeşte particularităţile produselor cosmetice.

Uleiul de cătină se prepară acasă, folosind fructe proaspete de cătină şi ulei de floarea-soarelui sau de măsline, în cantităţi egale. Se mărunţesc fructele de cătină şi se amestecă cu uleiul. Amestecul se ţine la temperatura camerei timp de cel puţin trei săptămâni, agitându-se zilnic. După această perioadă, fructele se zdrobesc din nou şi se lasă încă două zile la loc călduros. La final, se scurge uleiul limpede de deasupra într-un recipient de sticlă şi se păstrează la loc răcoros şi întunecos. În conformitate cu această rețetă, dintr-o cantitate de 500 g cătină se vor obține 24 ml de ulei (Figura 4), acesta având o compoziție apropiată de cea din Tabelul 4.

Tabelul 4. Compoziţia uleiului de cătină obținut din diverse surse (www.cttecotech.ro)

Având o compoziţie bogată în antioxidanţi, uleiul de cătină, este favorabil utilizării pentru piele şi celulele corpului fiind unul din cele mai eficiente produse naturale care poate fi folosit pentru menţinerea frumuseţii și stării de sănătate. Printre beneficiile aduse de utilizarea uleiul de cătină se enumeră:

  • piele hidratată;
  • nivel ridicat de energie;
  • sistem imunitar rezistent;
  • riduri atenuate;
  • păr lucios şi revitalizat.

În urma studiilor s-a descoperit că uleiul de cătină are şi alte efecte pozitive pentru organismul uman. Abundent în antioxidanţi naturali, uleiul de cătină ne poate ameliora diverse probleme de sănătate. Conform cercetărilor, boabele de cătină sunt incredibil de bogate în vitaminele B1, B2, C, E, K, P, flavonoide, acid folic, carotenoide, betaină, colină, cumarine, glucoză, fructoză și fosfolipide (Yang, 2009).

Recunoscută ca un important tonifiant natural al imunității, cătina are valențe însemnate și în tratarea și vindecarea a numeroase boli.

Printre produsele pe bază de cătină cu însemnătete deosebită pentru sănătate găsim,  pulberea de cătină uscată –  extrem de utilă pentru întărirea sistemului imunitar, concentratele în principii active – indicate cu rezultate spectaculoase în geriatrie.

Astăzi, găsim o paletă largă de produse pe bază de cătină, cu efecte dovedite pentru sănătate, de la suplimente alimentare, la ceaiuri și produse cosmetice (Figura 5). Dintre acestea se pot menționa: coenzima Q10 cu ulei de cătină, cătinofort, ceai de cătină, crema hidratantă și crema nutritivă de cătină.

Figura 5. Paleta largă de produse care au la bază cătina (Badea și colab., 2015)

(va continua)

Bibliografie

  1. Aksenova N.A. și Dolgacheva V.S., 2003. Seabuckthorn culture in the botanical garden of the Moscow State University. Seabuckthorn (Hippophae L.) A multipurpose wonder plant. V. Singh. 1: pag.165-169.
  2. Bal L. M., Meda, V., Naik, S. N. & Satya, S., 2011. Sea buckthorn berries: a potential source of valuable nutrients for nutraceuticals and cosmoceuticals. Food Res. Int. 44, pag.1718–1727, doi: 10.1016/j.foodres.2011.03.002
  3. Beata Olas, 2016. Sea buckthorn as a source of important bioactive compounds in cardiovascular diseases. Food and Chemical Toxicology Volume 97, November 2016, pag. 199-204.
  4. Beveridge, T., Li, T. S. C., Oomah, B. D., & Smith, A., 1999; Sea buckthorn products: manufacture and composition. Journal of Agricultural and Food Chemistry, Vol. 47 Nr. 9, pag. 3480-3488.
  5. Constantinescu C., 1979. Plantele medicinale în apărarea sănătății. Editura Ceres.
  6. Laza A., Rácz G., 1975. Plante medicinale și aromatice, Editura Ceres
  7. Li T.S.C. and Schroeder WR, 1996, Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides): A multipurpose plant, Horticultural Technology; 6(4): pag, 370-378.
  8. Li W., Ruan, C. J., Silva, J. A. T. D., Guo, H. & Zhao, C.E. 2013. NMR metabolomics of berry quality in sea buckthorn (Hippophae L.). Mol. Breeding 31, pag.57–67, doi:  10.1007/s11032-012-9768-x
  9. Magherini, R. 1986; Considerations on the biological potential of Hippophae rhamnoides L. ATTI. Convegne Sulla Coltivazione Delle Piante Officinali, Trento, 397410.
  10. Manole C.G., 2017 – Cercetări privind managementul cultivării cătinei (Hippophae rhamnoides L.) în reconstrucția solului și a sănătății umane. Teză de doctorat – USAMV din București
  11. Milică C.I.  Stan Sabina, 1983; Substanțe bioactive în horticultură, Editura Ceres.
  12. Natalia D., 2003. Research on the introduction of seabuckthorn varieties in North Russia. Seabuckthorn (Hippophae L.) A multipurpose wonder plant. V. Singh. 1: pag.125-136
  13. Pentelescu C. și colab., 2012. Utilizarea cătinei (Hippophaë rhamnoides) în tratamentul gingivitei acute, Clujul Medical, Vol. 85, Nr. 2, pag. 254-259
  14. Raţi V.I., Raţi L. 2003; Cătina albă în exploataţii agricole. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă, pag.11-13, 33-38, 99-103.
  15. Rösch D. și colab., 2004. Structure-antioxidant efficiency relationships of phenolic compounds and their contribution to the antioxidant activity of sea buckthorn juice, Journal of Agricultural Food Chemistry; 51(15): pag.4233-4239.
  16. Shah A.H. și colab., 2007. Biochemical and nutritional evaluations of Sea Buckthorn (Hyppophae rhamnoides L. Spp. Turkestanica) from different locations of Pakistan. Pakistan Journal of Botany, Vol. 39, Nr. 6, pag. 2059-2065.
  17. Stobdan T, Chaurasia OP, Korekar G, et al. 2010; Attributes of seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L.) to meet nutritional requirements in high altitude. Defence Sci J; 60: pag.226-30.
  18. Stobdan T., Korekar G, and Srivastava R.B., 2013; Nutritional Attributes and Health Application of Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L.) – A Review, Defence Institute of High Altitude Research, Defence R & D Organisation, Leh-Ladakh, Jammu & Kashmir- 194 101, India, Article in Current Nutrition & Food Science
  19. Stobdan, T., Korekar, G. & B. Srivastava, R. 2013 Nutritional attributes and health application of seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L.) – A Review. Cur. Nutr. & Food Sci 9, pag.151–165.
  20. Suryakumar, G. & Gupta, A. 2011, Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.). J. Ethnopharmacol, 138, pag. 268–278, doi: 10.1016/j.jep.2011.09.024
  21. Țifrea Anca Maria, 2012; Cercetări privind îmbunătăţirea calităţii şi a însuşirilor nutritive a produselor lactate cu adaos de produse naturale bioactive, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară și Protecţia Mediului, Teză de doctorat- rezumat
  22. Wang, Y. et al. 2016 Protective effect of proanthocyanidins from sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) seed against visible light-induced retinal degeneration in vivo. Nutrients 8, pag.1–13, doi: 10.3390/nu8050245
  23. Xue, Y. et al. 2015. Effects of sea buckthorn (Hippophaë rhamnoides) juice and L-quebrachitol on type 2 diabetes mellitus in db/db mice. J. Funct. Foods 16, pag. 223-233, doi: 10.1016/j.jff.2015.04.041
  24. Xurong și colab., 2001. Variation of physical and chemical characters within and elite Sea buckthorn (Hyppophae rhamnoides L.) breeding population. Scientia Horticulturae Vol. 88, pag. 203-214
  25. Yue Liu, Gang Fan, Jing Zhang, Yi Zhang, Jingjian Li, Chao Xiong, Qi Zhang, Xiaodong Li & Xianrong Lai, 2017. Metabolic discrimination of sea buckthorn from different Hippophaë species by 1H NMR based metabolomics, Scientific Reports 7, Article number: 1585, doi:10.1038/s41598-017-01722-3, www.nature.com › scientific reports › articles
  26. Zeb, A. 2006. Anticarcinogenic potential of lipids from Hippophae-evidence from the recent literature. Asian Pac. J Cancer P 7, pag. 32-35.