Măsuri de reaprovizonare a solului cu carbon

Carbonul din sol este cel mai important, având în vedere că este o cerință vitală pentru creșterea și sănătatea adecvată a plantelor. În cazul în care o bucată de pământ este lipsită de carbon, ea poate fi denumită sterilă sau infertilă, în măsura în care creșterea plantelor este luată în considerare. De-a lungul timpului, pământul a pierdut o cantitate considerabilă de carbon din cauza diferitelor activități ale omului, cum ar fi agricultură, distrugerea pădurilor, terenurile verzi, savanele, preriile, dezvoltarea urbană și industrială și așa mai departe. Pierderea de carbon nu se limitează doar la infertilitatea terenului. O parte din carbonul astfel pierdut se transformă în dioxid de carbon, un gaz responsabil pentru încălzirea globală.

Solul – o rezervă de carbon

Solul este un rezervor foarte mare pentru stocarea carbonului. În consecință, doar un metru de sol stochează în jur de 2.200 miliarde de tone de carbon, ceea ce reprezintă de trei ori nivelul prezent în atmosferă. Se poate imagina cu ușurință impactul pierderii unei cantități atât de mare de carbon, atât în ceea ce privește infertilitatea terenului, cât și efectul de seră.

Măsuri pentru reaprovizionarea solului cu carbon

Păstrarea carbonului în sol cât mai mult devine imperativă atât din motive de fertilitate a solului, cât și pentru atenuarea efectului de seră. Din fericire, acest lucru este posibil prin adoptarea unor măsuri, cum ar fi adăugarea de materiale organice diverse (de origine vegetală și animală, cum ar fi turba, compost, vermicompost, frunze și rădăcini de plante, covor vegetal, lemn uscat, insecte și animale degradate, gunoi de vacă, de cal, de pasăre, de porc, mulci de trestie de zahăr, fân) și îmbogățirea solului cu râme. Atunci când sunt adăugate materiale organice, terenul se îmbogățește cu carbon și humus. Humusul nu este doar o sursă de carbon, ci este responsabil pentru îmbunătățirea structurii fizice a solului din punctul de vedere al fertilității, deoarece biodegradarea materiei organice din sol rezultă în producerea de acid humic (acidul humic nu este un singur acid, este un amestec complex de mai mulți acizi diferiți). Acidul humic este un promotor excelent al ciupercilor, iar ciupercile sunt unul dintre cele mai preferate alimente pentru râme. Astfel, populația de râme proliferează în soluri bogate în acid humic.

 Gestionarea reziduurilor culturilor este o altă măsură importantă de capturare a carbonului în sol și de mărire a conținutului solului în substanțe organice. Arderea reziduurilor are consecințe negative, chiar dacă uneori sunt atenuate de stabilitatea mare a carbonului mineral care se formează.

Culturile de verzi, resturile vegetale și materia organică contribuie, de asemenea, la păstrarea umidității din sol. Covorul vegetal și resturile vegetale nu numai că furnizează materie organică, ci ajută și la accelerarea activității biologice a florei microbiene prezente în sol. De exemplu, o mare populație de protozoare se găsesc pe fânul de lucernă, iar acestea sunt un aliment excelent pentru toate speciile de rame. Rotația culturilor, utilizarea gunoiului de grajd și a îngrășămintelor organice, gestionarea adecvată a operațiunilor agricole sunt alte opțiuni pentru menținerea fertilității solului pe o perioadă mai lungă de timp. O primă măsură pentru fixarea carbonului în sol o reprezintă reducerea la minim a arăturii sau renunțarea completă la această lucrare. În România, ca de altfel pe tot restul globului, tot mai mulți fermieri aleg să implementeze strategii “no-tillage”. Însămânțarea directă, fără pregătirea terenului, reduce perturbările asociate cu pregătirea patului germinativ, ceea ce permite reziduurilor de la recolta anterioară să formeze materia organică din sol.

Recuperarea carbonului pierdut din sol necesită o atenție urgență: adăugarea materiei organice și stimularea proliferării ciupercilor și a protozoarelor în pământ, rotația culturilor, mai puțină prelucrare, utilizarea minimă a îngrășămintelor chimice, pesticide, fungicide, erbicide, gestionarea terenurilor agricole prin minimizarea lucrărilor solului și aplicarea produselor chimice care ajută la creșterea populațiilor de râme.

Pasajele sau găurile făcute de râme, o conductă excelentă pentru ca aerul să circule în sol, sunt deteriorate și blocate în timpul lucrărilor, ceea ce face dificilă întoarcerea râmelor în sol. Îngrășămintele chimice irită râmele. Se comportă ca deshidratanți pentru ciuperci, precum și pentru bacterii. Fungicidele ucid toate tipurile de ciuperci (bune sau rele). Erbicidele par, de asemenea, să elimine ciupercile destul de eficient. Iritarea, precum și nedisponibilitatea ciupercilor, duc la dispariția râmelor, ducând la pierderea fertilității naturale a solului.

După cum s-a menționat mai devreme, dacă asigurăm și menținem o populație de 25 de râme într-o lopată de sol, nu mai este nevoie de adăugarea de gunoi de grajd suplimentar pe teren.

Nivelul redus de carbon din sol, care generează pierderi în calitatea și productivitatea terenurilor agricole, reprezintă deja o situație globală critică. Fermierii de pretutindeni trebuie să răspundă provocării de a administra o relație complexă între practicile convenționale ale fermei și stoparea degradării solului.

Drd. Ing. Angela Cristina Amuza

 Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București

Sursa: www.sanatateaplantelor.ro