Micoplasmozele plantelor se transmit prin insecte vectoare

Sunt boli sistemice produse de microorganisme procariote numite micoplasme (mycoplasma-like organism, MLOs). Pleomorfismul (forma instabilă) a micoplasmelor este dată de faptul că nu prezintă la exterior un perete celular care să le confere o formă stabilă, deoarece nu posedă echipament enzimatic necesar biosintezei constituenţilor de bază ai peretelui celular ca la bacterii; prezintă numai o membrană elementară şi din acest motiv celulele de micoplasme au formă variabilă: corpusculi elementari sferici, corpusculi cu celule mari de înmugurire, celule sferice, celule ovoide și forme filamentoase.

Micoplasmele au dimensiuni cuprinse între 125 mµm şi 1-2µm, ceea ce le situează ca mărime între virusuri (mai mari decât virusurile) şi bacterii (mai mici decât bacteriile). Micoplasmele (MLOs) conţin în interiorul membranei elementare ribozomi şi filamente cu ADN şi ARN, deci celulele de micoplasme conţin ambii acizi nucleici. După caracterele lor specifice micoplasmele sunt situate între virusuri şi bacterii, prezentând unele proprietăţi comune cu a virusurilor şi altele specifice bacteriilor.

Proprietăţile care le aseamănă cu virusurile sunt: electronomicroscopicitatea, ultrafiltrabilitatea, multiplicarea, sensibilitatea la eter şi cloroform și inducerea de schimbări la nivelul cromozomilor şi inhibarea de către seruri specifice. Proprietăţile care le aseamănă cu bacteriile sunt: prezintă echipament enzimatic, fiind capabile de metabolism propriu, realizând sinteze elementare, capacitatea de creştere pe medii sintetice acelulare care conţin vitamine, aminoacizi, steroli şi ser de cal, proprietăţi fermentative şi în special capacitatea unor specii de a produce acid lactic, lipsa citocromului şi a catalazei particularităţi care sunt specifice bacteriilor lactice.

Este foarte greu de definit „unitatea taxonomică”, a micoplasmelor (MLOs), deoarece nici una din tehnicile de identificare folosite în bacteriologie sau metodele serologice folosite în virologie nu pot fi utilizate pentru identificarea micoplasmelor, fiindcă posibilitatea de fi cultivate pe medii artificiale este foarte dificilă. Totuşi s-au înregistrat câteva progrese în folosirea testului ELISA şi în folosirea anticorpilor monoclonali.

Micoplasmele se găsesc în floem (vase liberiene), în parenchimul floemic, unde se multiplică pe un mediu bogat în glucide, vitamine, hormoni, enzime ş.a. substanţe. Micoplasmele se transmit prin insecte vectoare cele mai frecvente fiind cele din grupa cicadelor, dar şi prin altoire sau cuscută. Simptomele produse de către micoplasme pot fi: proliferarea ţesuturilor, boala albastră sau stolburul, filodia, nanismul sau piticirea, cloroza, hipertrofierea, flavescenţa aurie etc.