O nouă plantă legumicolă – Kiwano

Kiwano este o plantă viguroasă, anuală, cu tulpini urcătoare şi întinse pe sol, bogată în proteine, vitamine precum vitamina C, vitamina B2, B5, B6, vitamina E, iar coaja este bogată în beta-caroten. Fructul conţine de asemenea sodiu, potasiu, magneziu, mangan şi antioxidanţi. Este bogat, de asemenea, în glucide de bună calitate şi nu conţine grăsimi sau colesterol.

Kiwano acce­lerează uşor metabolismul şi stimulează ficatul în scăderea sintezei de colesterol. Fructul poate fi consumat de persoanele care suferă de hipercolesterolemie. Bo­gat în vitamina C, kiwano ajută la regenerarea țesuturilor.

Fructele sunt alungite, uşor cilindrice, cu lungimea cuprinsă între 8-16 cm şi un diametru de 5-9 cm. Acestea sunt rotunjite la ambele capete, prezintă proeminenţe spi­noase, de 1-1,5 cm lungime, culoare specifică verde închis pestriţat iar la maturitatea fizi­ologică se transformă în galben strălucitor cu uşoare cercuri de culoare în jurul spinilor. Fructele prezintă o durată mare de păstrare după recoltare.

Specia are cerinţe asemănătoare cu cele ale castravetelui comun cu precizarea că se comportă ca o plantă tardivă cultivată în câmp, fructele ajungând la maturitate toamna, începând cu luna septembrie, iar în spaţii protejate începând cu luna iulie.

Înfiinţarea culturii se poate face prin răsad sau semănat direct, cu precizarea că în câmp se recomandă înfiinţarea culturii prin răsad. Producerea răsadurilor este asemănă­toare cu cea a castraveţilor comuni. Înfiinţarea culturii se poate face în sere încălzite pe toata perioada anului, iar în cele reci, pentru producerea răsadului se seamănă începând cu prima decada a lunii februarie, iar plantarea se realizează în jur de 1 aprilie. În câmp, se­mănatul pentru răsaduri se realizează în prima decadă a lunii martie, iar plantarea în câmp este în jurul datei de 1 mai. S-a constat că în spaţii protejate rezultate bune s-au obţi­nut atunci când cultura a fost înfiinţată în benzi cu distanţa de 60 cm între rânduri, 2,4 m între benzi şi 60 cm între plante pe rând, iar în câmp, în benzi, la 60 cm între rânduri şi 1,2 m între benzi, iar între plante pe rând 40 cm.

O atenţie sporită trebuie acordată lucrării de palisare a culturii. S-a constatat că nu se obţin rezultate bune dacă planta se lasă liberă, orizontală la sol. Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare cu cele practicate la castravete, cu precizarea că specia este mult mai rezistentă la atacul agenţilor patogeni.