Omida paroasa a dudului – un daunator polifag periculos!

Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea) este un daunator polifag extrem de periculos, hranindu-se cu peste 600 de specii de plante, inclusiv plante erbacee, arbori si arbusti fructiferi sau ornamentali din pepiniere sau spatii amenajate. Originar din America de Nord si raspandit in diferite tari din intreaga lume, prezinta impresionanta capacitate de a defolia intreaga masa foliara a plantelor atacate.

Specia a fost introdusa in Iugoslavia in anii 1940 si de atunci a invadat cea mai mare parte a Europei. In prezent se regaseste si in zone din China si Coreea de Nord sau Japonia, pe fondul introducerii accidentale.

Fig. 1

Omida paroasa este activa in timpul verii si inceputul toamnei. Molia alba, paroasa (Fig. 1) depune aproximativ 600 de oua pe partea inferioara a frunzelor, grupate si acoperite cu fire de par albe din corpul acesteia. Ouale eclozeaza in decurs de o saptamana, dezvaluind larve cu cap rosu sau negru acoperite cu par fin (Fig. 2). In scurt timp, larvele incep sa construiasca o panza de matase peste un varf de ramura, unde incep sa se hraneasca. Initial, ele scheletizeaza frunzele din interiorul panzei, dar pe masura ce larvele se dezvolta, panza se extinde si acopera mai mult frunzis pe ramura arborelui. Se cunoaste ca larvele cu cap negru sunt mai raspandite in climele nordice, in timp ce larvele cu cap rosu sunt considerate dominante in climele sudice. Au fost observate unele diferente de comportament intre diferitele forme larvare. De exemplu, larvele cu cap rosu raman in interiorul panzei pe tot parcursul etapei larvare, in timp ce larvele cu cap negru parasesc panza in cel de-al cincilea stadiu larvar.

Larvele se hranesc pana la sase saptamani, dupa care evolueaza in stadiul de pupa. Omizile mature parasesc panza pentru a se impupa sub crapaturile de scoarta, sol sau pietre. Aceasta perioada poate varia de la 12 la 80 de zile, in functie de conditiile de mediu, urmata de aparitia moliei adulte. Daunatorul ierneaza ca pupa si poate avea mai multe generatii intr-un an.

Fig. 2

Impact economic

Analizand raspandirea impresionanta a speciei la nivel global, numeroase studii au aratat ca omida paroasa a dudului a provocat daune semnificative, in principal arborilor forestieri, plantelor ornametale si arborilor fructiferi. In zonele native, populatia sa este sub nivelul pragului, deoarece exista numerosi dusmani naturali; de aceea nu provoaca pagube considerabile. Cu toate acestea, in zonele noi in care s-a raspandit, insecta a provocat pierderi semnificative, mai ales la nivelul speciilor forestiere.

Managementul integrat

Pentru a combate acest daunator, diferite metode de combatere au fost evaluate independent in zonele invadate. Inspectia arborilor pentru prezenta omizilor este cel mai important pas pentru a facilita gestionarea la inceputul unei eventuale infestari. In acest stadiu, capcanele feromonale ar putea fi folosite pentru monitorizare. Prin urmare, optiunile de gestionare ar trebui initiate in stadiu incipient, cand larvele sunt mici, deoarece pe masura ce larvele vor dezvolta colonii mai mari eficienta produselor de protectie scade considerabil. In zonele native, metodele culturale reprezinta una dintre optiunile de management propuse. Coloniile de toamna sunt limitate la nivelul ramurilor, realizandu-se taierea ramurilor si distrugerea coloniilor. Cu toate acestea, aplicabilitatea sa este dificila in cazul in care avem de-a face cu arbori inalti, ornamentali sau  fructiferi valorosi, productivitatea acestora fiind afectata din cauza taierii intensive.

Controlul biologic al daunatorilor prin intermediul dusmanilor naturali reprezinta un serviciu ecosistemic major oferit agriculturii din intreaga lume. Inamicul natural joaca un rol important in mentinerea populatiei de daunatori de insecte sub nivelul pragului economic, mai ales in padurile naturale. Astfel, la nivel global au fost luati in studiu dusmanii naturali ai speciei H. cuneaCoccygomimus parnasae (Hymenoptera: Ichneumonidae) si Exorita japonica Townes (Diptera: Tachnidae) au fost identificati ca cei mai eficienti parazitoizi.

Utilizarea agentilor de control biologic, cum ar fi agentii patogeni, ca parte a unei strategii de management integrat ar putea reduce dependenta de controlul chimic. Ciupercile, bacteriile si nematozii sunt principalii agenti patogeni care au fost evaluati impotriva acestui daunator. Metarhizium anisopliae a fost evaluat in controlul acestui daunator, observandu-se o mortalitate de 100% a larvelor din primul stadiu larvar in 20 zile.

Cu toate acestea, primele masuri luate in timpul patrunderii sale in diverse areale au fost reprezentate de utilizarea insecticidelor. In schimb, utilizarea necorespunzatoare a acestora provoaca efecte adverse asupra organismelor benefice, precum si asupra mediului, mai ales atunci cand se administreaza in paduri unde exista o sursa majora de organisme benefice. Dintre produsele utilizate in prezent se recomanda:

  • Dipel DF – insecticid biologic. Se aplica atunci cand se observa primele larve, preferabil in perioadele de hranire activa. Tratamentele se repeta la intervale de 7 – 10 zile pana la incheierea perioadei de eclozare.
  • Karate Zeon
  • Faster 10 CE, etc.

Ing. Cojanu Daniel Nicolae – ICDPP Bucuresti

Sursa:https://www.sanatateaplantelor.ro/