Producerea tomatelor cherry prezintă anumite aspecte specifice. Până la stadiul de răsad nu sunt diferenţe faţă de roşiile clasice cu fructul mare. Se recomandă cultivarea în benzi, câte două rânduri pe fiecare bandă. Distanţa dintre rânduri trebuie să fie de 60-70 cm, iar între plante pe rând, de 35-40 cm. Distanţa dintre benzi trebuie să fie de 1,20 m. Este bine ca plantele să se pună intercalat, în “dinţi de fierăstrău” (plantele de pe rândul al doilea se plantează la jumătatea distanţei dintre plantele de pe primul rând). Pentru a lucra solul între rânduri, se poate folosi freza. La acest sistem de plantare, irigarea se face pe fiecare rând, prin picurare sau pe rigole. Dacă hibridul are un aparat foliar bogat, dacă este mai viguros, atunci se măreşte puţin distanţa dintre plante pe rând. Dar, de regulă, la tomatele cherry, distanţa între ele se menţine, deoarece diferenţele între plante sunt foarte mici.
Tomatele cherry pot atinge o înălţime de 2 m în câmp, iar în spaţiile protejate pot creşte mai mult. Pentru plantele din câmp se folosesc spalieri, cu înălţimea de 2 m, formându-se un tip de gard fructifer. În solarii este utilizat sistemul de susţinere. Palisarea se face pe sârmă, plantele fiind legate ca în seră. Planta este dirijată de la bază, până la sârma de sus, pe aţă. Dacă nu se lasă un inel mai larg în jurul plantei, aceasta se îngroaşă şi se rupe. Este necesar ca planta să fie dirijată des după aţă, pentru că ea creşte în lungime şi se frânge datorită greutăţii rodului. Dirijarea vârfului de creştere se poate face odată cu copilitul şi ori de câte ori este nevoie.