Tăierile se aplică pentru a menţine echilibru între creştere şi fructificare, coacăzul negru având tendinţa de supraîncărcare cu muguri de rod. La aplicarea tăierilor în repaus se ţine seama de: capacitatea de lăstărire din zona coletului, diferenţierea mugurilor de rod numai pe creşteri anuale, poziţia mugurilor pe lăstari (situaţi în treimea superioară în cazul lăstarilor lungi şi mijlocii sau pe toată lungimea lăstarilor scurţi), producerea de fructe mai mari pe tulpinile tinere de 2 şi 3 ani. Cea mai uzuală formă de conducere este tufa liberă sau liber aplatizată. Imediat după plantare se scurtează tulpinile butaşului înrădăcinat la 10-15 cm de la sol, pentru a stimula pornirea în vegetaţie a mai multor lăstari necesari pentru formarea coroanei.
În primăvara celui de-al 2-lea an, din totalul tulpinilor crescute în primul sezon de vegetaţie se aleg 3-6 tulpini care se scurtează la 35-40 cm, iar restul se îndepărtează. În primăvara anului al 3-lea, pe lângă cele 6 tulpini lăsate în anul anterior, pe care deja s-au format ramuri laterale, se aleg 4-5 lăstari (ramuri de 1 an) crescuţi din zona coletului, restul îndepărtându-se. Se intervine asupra tulpinilor crescute anterior prin scurtarea vârfurilor fiecărei ramificaţii cu circa 1/5 din lungimea lor, respectiv îndepărtarea a 15-20 cm. În primăvara anului 4 se aleg din nou 3-6 lăstari bazali şi se fac scurtări uşoare asupra ramificaţiilor tulpinilor. Se are în vedere ca numărul maxim de tulpini şi lăstarii să fie de aproximativ 20, considerându-se astfel tufa complet formată.
Începând cu anul al 5-lea se vor tăia de la bază tulpinile mai bătrâne de 4 şi 5 ani, care au creşteri mici şi au scoarţa de o culoare mai albicioasă – cenuşie, comparativ cu celelalte, care au scoarţa de culoare brun – cafenie. În locul acestora se lasă un număr egal sau mai mare (cu 2-3) de lăstari bazali de înlocuire, viitoarele tulpini de rod. Se îndepărtează ramurile rupte, cele care împiedică lucrarea solului, precum şi cele care îndesesc excesiv tufa.
Pentru fiecare tufă, anual, se aplică 100 g azotat de amoniu, în două reprize: 50 g toamna şi 50 g primăvara înainte de înflorit. La un interval de 3 ani se aplică, pentru fiecare tufă, 15-20 kg îngrăşăminte organice, 200 g superfosfat, 100 g sare potasică. Mulcirea solului se face cu resturi vegetale, paie, rumeguş în strat de 10-12 cm pe o bandă lată de 50 cm de-a lungul rândului de plante. După 2-3 ani mulciul aplicat de-a lungul rândului şi aflat într-un stadiu avansat de putrezire se încorporează în sol printr-o sapă mare, toamna sau la sfârşitul iernii. Mulcirea se poate face şi cu materiale textile (agrotextil).