Plusuri și minusuri la cultura de ceapă

Obţinerea unor recolte foarte timpurii de bulbi, care să asigure piaţa cu ceapă proaspătă, preţul de vânzare ridicat, reducerea cheltuielilor cu lucrările de combaterea bolilor, dăunătorilor şi a buruienilor, reducerea substanțială a cantităţii de apă necesară udărilor, sunt avantaje care ar trebui să ducă la mărirea suprafeţei cultivată cu ceapă semănată din toamnă.

Ceea ce-i determină însă pe cultivatori să fie reticenţi la această tehnologie este faptul că există totuşi riscul ca plantele de ceapă intrate în iarnă în faza de 4-6 frunze, să îngheţe.

Avantajele acestei tehnologii sunt:

  • timpurietatea (la jumătatea lunii iunie se recoltează deja bulbii ajunşi la maturitatea de consum);
  • este cea mai simplă metodă de obţinere de ceapă verde de cea mai bună calitate începând cu luna aprilie;
  • valorificarea producţiei la un preț mai bun;
  • reducerea cheltuielilor de producţie prin reducerea numărului de erbicidări, în special primăvara;
  • reducerea efectului de fitotoxicitate la plantele de ceapă aflate în primele fenofaze (5-6 frunze), efect cauzat de anumite erbicide folosite la combaterea burruienilor dicotiledonate;
  • reducerea numărului de tratamente fitosanitare (atât în primele faze de vegetaţie în toamnă până la venirea iernii, cât şi în primăvară de la repornirea în vegetaţie până în luna mai, riscul de apariţie al agenţilor patogeni, în special a manei, este mult mai redus);
  • reducerea numărului de udări, a cantităţii de apă folosită: la cultura de ceapă înfiinţată toamna numărul de udări este mult mai mic, cantitatea de apa reducându-se cu peste 50% în comparaţie cu necesarul de apă la o cultură înfiinţată primăvară.

Pentru reuşita acestei tehnologii este foarte important să se asigure în primul rând necesarul de apă în vederea unei germinări şi răsăriri optime, ţinând seama de faptul că înfiinţarea culturii are loc într-o perioadă (sfârşit de august – început de septembrie), cu precipitaţii puţine şi temperaturi încă ridicate. În majoritatea anilor au avut loc precipitaţii în septembrie-noiembrie, iar pierderea apei din sol a avut o intensitate scăzută, udările în această perioadă fiind rare sau nefiind necesare, în funcţie de precipitaţii.

Dezavantajul major este acela că există riscul de îngheţ al plantelor datorat insuficienţei dezvoltări a acestora până la intrarea în iarnă sau a lipsei stratului de zăpadă la apariţia temperaturilor foarte scăzute. Este obligatoriu să se folosească soiuri şi hibrizi creaţi special pentru înfiinţarea culturilor toamnă, care pe lângă faptul că au o rezistenţă sporită la îngheţ, au şi o capacitate redusă de a emite tulpini florifere după perioada de vernalizare.

Altă pierdere a plantelor poate să aibă loc în perioadele din iarnă în care alternează îngheţul cu dezgheţul solului, ducând la fenomenul de “descălţare” (dezrădăcinare) a plantelor de ceapă. Fenomenul se poate preveni prin mărirea adâncimii de semănat şi prin asigurarea unei înrădăcinări mai puternice a plantelor.

Cu toate că această tehnologie de obţinere a bulbilor de ceapă prin înfiinţarea culturilor în toamnă este de mare viitor, mai cu seamă în contextul schimbărilor climatice, deocamdată suprafaţa cultivată este încă modestă.