Autor: Dr. Ec. Ancuța Marin, Cercetător Științific Gr II
Studiul privind profitabilitatea și eficiența economică a produselor certificate reprezintă un demers analitic esențial pentru înțelegerea agriculturii montane din România. Acesta nu se limitează la o simplă descriere a sectorului, ci fundamentează științific avantajele competitive ale produselor montane în fața noilor exigențe ale consumatorilor europeni. Structura studiului a fost concepută pentru a ghida cititorul printr-un parcurs logic, de la definirea conceptului de „produs montan” și analiza dimensiunii certificării, până la evaluarea indicatorilor de calitate și eficiență, culminând cu o perspectivă integrată asupra valorii economice generate prin practici sustenabile.
La baza acestei analize stă recunoașterea faptului că produsele montane reprezintă expresia unei agriculturi autentice, desfășurate în condiții naturale privilegiate. Aerul curat, pășunile nepoluate și tradițiile seculare contribuie la obținerea unor alimente sănătoase, cu o densitate nutritivă ridicată și un gust aparte. Carnea, mierea, fructele de pădure sau lactatele nu sunt doar simple mărfuri, ci simboluri ale unui echilibru ecologic fragil. Acestea din urmă provin din zone unde animalele sunt hrănite cu flora spontană a pajiștilor alpine, ceea ce conferă laptelui proprietăți organoleptice superioare. Totodată, procesarea acestora se realizează pe baza rețetelor tradiționale, fără intervenții chimice agresive, răspunzând astfel nevoii tot mai acute a societății moderne pentru hrană „curată” și sigură.
Pentru ca acest potențial să fie valorificat pe piață, mențiunea de calitate „produs montan” funcționează ca o garanție oficială a originii și sustenabilității. Procesul de obținere a acestei mențiuni este unul riguros, impunând condiții stricte: materiile prime trebuie să provină din zone montane delimitate oficial, iar în cazul produselor procesate, ingredientele din afara ariei montane nu pot depăși pragul de 50% din greutatea totală. Această certificare presupune o documentație complexă depusă la Direcția Agricolă Județeană, urmată de inspecții pe teren care atestă conformitatea cu standardele naționale și europene. Deși birocrația și costurile de monitorizare pot părea descurajante, ele sunt justificate prin accesul pe piețe premium și consolidarea reputației brandului de producător montan.
Cadrul legislativ actual, definit prin Ordinul nr. 174 din 20.07.2021, a creat premisele unei dezvoltări accelerate a acestui segment. Dinamica sistemului este confirmată de datele statistice: la data de 30.07.2025, în Registrul Național al Produselor Montane (R.N.P.M.) erau înscriși deja 4.515 de producători cu drept de utilizare a certificării. Această tendință se manifestă cu intensități diferite la nivel teritorial, județul Alba numărând 51 de producători certificați, în timp ce în județul Sibiu figurează 40, reflectând un interes constant al fermierilor locali pentru valorificarea superioară a producției.
Obiectivul central al analizei noastre a fost determinarea celui mai profitabil model de business pentru o exploatație de 100 de vaci de lapte, din județul Alba, având ca debușeu livrarea laptelui ambalat către retailul local. Studiul a presupus o analiză comparativă între două niveluri de productivitate: Varianta 1 (3.500 l/cap/an) și Varianta 2 (6.000 l/cap/an), integrând în modelul de calcul atât impactul certificării calității, cât și variabilele logistice legate de transportul către beneficiar, prin compararea opțiunilor de achiziție versus închiriere a unei autoutilitare frigorifice.
Această abordare a permis demonstrarea ipotezei conform căreia „mai mult” înseamnă, în mod necesar, „mult mai eficient”. Analiza rezultatelor evidențiază faptul că, deși certificarea și logistica proprie cresc cheltuielile de exploatare, beneficiile economice sunt substanțiale. Prețul de vânzare al laptelui certificat depășește semnificativ costurile suplimentare, compensând efortul financiar necesar pentru închirierea sau cumpărarea autovehiculului frigorific. Astfel, prin trecerea de la producția extensivă la cea performantă (Varianta 2), ferma reușește să capitalizeze avantajul prețului premium, demonstrând că investiția în genetică și certificare este calea optimă către o profitabilitate sustenabilă în mediul montan.
Indiferent dacă ferma are o productivitate medie sau una ridicată, certificarea permite atingerea pragului de rentabilitate și asigurarea unor venituri nete care depășesc semnificativ valorile obținute în agricultura convențională. Astfel, optimizarea resurselor și alegerea corectă a canalelor de distribuție devin pilonii unei afaceri montane de succes.
Dincolo de cifre, studiul a explorat și dimensiunea umană a sectorului prin diseminarea rezultatelor în comunitățile rurale. Întâlnirea cu producătorii locali a confirmat interesul major pentru valorificarea identității gastronomice, dar a scos la iveală și o barieră socială persistentă: reticența față de asociere. Confuzia istorică dintre cooperativele moderne și vechile structuri de tip CAP, alimentată de o lipsă de încredere reciprocă, rămâne o provocare majoră. Fără forme de asociere, micii fermieri rămân vulnerabili în fața logisticii scumpe și a birocrației, limitându-și șansele de a deveni un motor real al economiei circulare.
În concluzie, viitorul agriculturii montane din România depinde de capacitatea de a alinia tradiția cu cerințele strategiilor europene precum „Green Deal” și „Farm to Fork”. Certificarea produselor locale nu reprezintă doar un avantaj economic, ci o formă de protejare a patrimoniului cultural și natural al țării. Prin planificare financiară atentă și adaptare la schimbările pieței, produsele montane pot asigura nu doar supraviețuirea comunităților rurale, ci și transformarea acestora în repere ale calității autentice românești pe harta europeană a consumului responsabil.