Ricinul utilizat în cosmetică și în medicina naturistă

Culturile de nișă sunt, de obicei, cele mai profitabile în cazul în care vorbim despre suprafețe mici. Totodată, este ideal  ca fermierii să se axeze pe o anumită cultură, fiind obligatoriu să se ia în considerare care sunt ariile în care poate fi utilizată producţia, în sectorul de alimentație, cosmetică  sau cel farmaceutic, cât și cerințele culturii în ceea ce privește factorii de mediu, respectiv, solul, precipitațiile, intensitatea și direcția vântului şi bineînţeles dacă plantele se pot dezvolta bine în condițiile oferite de terenul respective.

Uleiul de ricin este, probabil, cel mai cunoscut produs din ricin și este utilizat în cosmetică și în medicina naturistă. Pentru că acest ulei este considerat benefic pentru o serie de afecțiuni, dar și pentru proprietățile sale cosmetice, ricinul a devenit o plantă foarte căutată și, prin urmare, profitabilă.

Semănatul se face primăvara, în aprilie, iar răsărirea are loc după circa o săptămână de la semănat. Ricinul nu este o plantă rezistentă la ger, mai ales când plantele sunt tinere, astfel încât plantarea trebuie să se facă într-o perioadă în care nu există riscul de îngheț. Distanța de plantare este de 55-70 cm între rânduri şi de 60-70 cm între plante.

Ricinul are nevoie de mult soare și de apă în cantități moderate. În ceea ce privește îngrijirea culturii, sunt necesare prășilele, erbicidarea, răritul plantelor și aplicarea tratamentele fitosanitare.