Stolburul la cultura de ardei!

Ardeiul (Capsicum annum L.) este una din plantele legumicole importante cultivată pe suprafețe mari la nivel mondial. Conform datelor publicate de MADR, în România, la nivelul anului 2018, ardeiul se cultivă pe o suprafață de 17,9 mii ha, cu o producție totală de 229,6 mii tone, ocupând locul patru după varză, tomate și ceapă.

Sortimentul de ardei include varietățile de ardei gras, gogoșar, lung și iute. Cultura de ardei întâlnește în țara noastră condiții pedoclimatice favorabile pentru o dezvoltare optimă a plantelor și pentru obținerea unor producții ridicate și de calitate superioara. Ardeiul, ca și tomatele, vinetele și cartofii, face parte din familia Solanaceae.

Fructele sale sunt bogate în vitamine, antioxidanți, minerale și nutrienți extrem de benefici în buna funcționare a organismului, fiind un anticoagulant eficient ce ajuta în prevenirea atacului cerebral și a infarctului. Datorită acestor calități, fructele de ardei sunt foarte apreciate în consumul în stare proaspătă, dar și în preparate gătite și conserve. Pe perioada de vegetație, cultura de ardei se confruntă cu numeroase boli și dăunători care pot conduce la diminuarea calitativă și cantitativă a producției.

Stolburul este una dintre cele mai grave boli ale plantelor din familia Solanaceae, din care face parte și ardeiul. Stolburul este o boală sistemică infecțioasă produsă de microorganisme unicelulare asemănătoare cu bacteriile, dar fară perete celular, numite fitoplasme. Fitoplasmele fac parte din Genul Phytoplasma, Clasa Mollicutes. Fitoplasmă stolburului este transmisă pe cale naturală la plantele sănătoase de cicadele care se hrănesc din floemul buruienilor gazdă bolnave. În România, primele simptome atribuite stolburului au fost observate în 1954 de către A. Săvescu și apoi în 1956 de către I. Pop într-un câmp cu solanacee din sudul țării. La acea vreme, boala stolburului era considerată a fi produsă de un virus. În 1968, P. G. Ploaie a stabilit că stolburul este cauzat de microorganisme noi, numite mycoplasma-like organisms, cunoscute astăzi sub numele de fitoplasmă.

Stolburul ardeilor (Stolbur disease în pepper) este cunoscut în toată Europa, dar cele mai mari pagube sunt înregistrate în estul și sud-estul continentului. Compoziția chimică a fitoplasmelor este de natură nucleoproteica având ADN, ARN și proteine. Faptul că posedă enzime induce proprietatea de a avea metabolism propriu. În ceea ce privește morfologia acestora, se constată că au forme variate, ușor deformabile în funcție de presiunea osmotică a mediului de viață, din cauza că nu au perete celular. Fitoplasmele sunt transmise pe cale naturală la plantele sănătoase prin intermediul insectelor vectori din grupul cicadelor. Simptome: Începând cu luna iulie, pe frunzele plantelor bolnave se pot observa simptome de cloroză care se extind spre baza plantelor. Foliolele se răsucesc spre partea superioară, iar nervurile capătă o culoare violacee. Tulpinile rămân mici, florile devin sterile sau formează fructe mici, deformate, cu puține semințe.

Plantele afectate de stolbur (Fig. 1) se observă ușor din cauza nanismului și a clorozei care pot induce o ofilire asemănătoare verticilozei, doar că în acest caz vasele conducătoare nu se brunifica.

Fig. 1 Plante de ardei cu simptome de stolburăspândire:

Fig. 2 Hyalesthes obsoletus Stolburul ardeilor este transmis în primul rând prin intermediul cicadei Hyalesthes obsoletus

(Fig. 2) (Auchenorrhyncha: Cixidae).

Cicada achiziționează fitoplasma în momentul hrănirii din sucul floemic al plantelor bolnave. Fitoplasma se multiplică în corpul cicadei, iar după o perioadă de incubație ajunge în glandele salivare ale insectelor unde sunt incorporate în salivă. În momentul hrănirii pe plantele sănătoase, saliva toxică este inserată în vasele de floem infectând plantele. Insectele își mențin capacitatea de infecție pe tot parcurusl vieții. H. obsoletus este monovoltină și iernează ca larvă la nivelul rădăcinilor plantelor spontane, în special a celor de volbură.

În timpul iernii se succed 3 vârste larvare, iar în lunile martie- aprilie apar larvele de vârstă 4-5. Adultul iese la suprafața solului și poate fi semnalat din luna mai până la sfârșitul lunii august. În a doua jumătate a lunii august, femela depune ouă în jurul coletului plantelor gazdă sau la câțiva cm în sol, iar după ecloziune larvele migrează spre rădăcini. H. obsoletus este o specie polifagă, hrănindu-se cu peste 60 de specii de plante. Viteza de dezvoltare și începerea activității de zbor a cicadei adulte depind de temperaturile din timpul primăverii și de speciile de buruieni pe care iernează.

Cicada este o specie xeroterma. În ultimii ani se observă o infestare masivă cu acesta specie deoarece iernile au devenit mai blânde. În anii cu primăveri reci și ploioase stolburul apare sporadic și nu produce pagube însemnate deoarece vectorul sau principal, H. obsoletus este distrus în stadiul de larvă, în sol. Dintre vectorii stolburului mai fac parte: Eusceles plebejus, Macrosteles laevis și chiar plantele parazite (cuscuta). Cuscuta absoarbe fitoplasma prin haustori și o transferă în organismele sănătoase parazitate mai tărziu. P

revenire și combatere

➡️ culturile vor fi erbicidate corect pentru a elimina buruienile gazdă: volbura (Convolvulus arvensis), lavanda (Lavandula angustifolia), urzica moartă (Urtica dioica), melarea (Vitex agnus-castus) și a diminua atacul cicadei obsoltetus;

➡️ menținerea umidității corespunzătoare, prin irigare, care să împiedice dezvoltarea insectelor;

➡️ utilizarea materialului săditor certificat, liber de agenți patogeni;

➡️ arăturile adânci de toamnă au un rol deosebit în micșorarea rezervei semințelor de buruieni, iar la plantarea răsadurilor trebuie să se aibă în vedere ca pe teren să nu existe vetre de cuscută ce pot transmite fitoplasma;

➡️ distanța mai mică de plantare în culturile de ardei asigură o mai buna umbrire a plantelor și creează condiții neprielnice pentru insecte;

➡️ eliminarea și arderea plantelor infectate;

➡️ tratarea cu insecticide specifice;

➡️ capturarea insectelor adulte cu ajutorul capcanelor galbene adezive. Eliminarea totală a cicadei H. obsoletus este dificilă deoarece numărul plantelor gazdă populate este foarte mare.

Ioana Nica ICDPP București