Un conflict global: producția agricolă în raport cu biodiversitatea!

Planificarea inteligentă a utilizării terenurilor ar putea fi soluția pentru conflictul dintre producția agricolă și conservarea naturii. Creșterea producției agricole duce de obicei la diverse efecte secundare negative în peisajul agricol, cum ar fi declinul local al faunei sălbatice și pierderea funcțiilor ecosistemice. Ce s-ar întâmpla dacă dezvoltarea agriculturii se va concentra pe zone ale lumii în care vor fi afectate doar câteva specii de animale?

Cercetatorii au evaluat cu cât ar putea fi diminuată pierderea biodiversității la nivel mondial printr-o astfel de planificare. Ei au descoperit că 88% din biodiversitatea predispusă la distrugere, în urma intensificării viitoare a agriculturii, ar putea fi evitată dacă utilizarea globală a terenurilor ar fi optimizată din punct de vedere al spațiului.

„Cu toate acestea, optimizarea globală implică faptul că țările bogate în specii, în special în tropice, ar fi mai responsabile pentru protejarea resurselor naturale ale lumii – în detrimentul propriilor lor oportunități de producție și dezvoltării economice”, spune autorul principal Lukas Egli de la Universitatea din Göttingen și UFZ. Acest lucru se aplică în principal țărilor care depind foarte mult de agricultură. „Dacă aceste interese naționale contradictorii nu pot fi precizate în politicile internaționale de sustenabilitate, cooperarea globală pare puțin probabilă și ar putea genera noi dependențe socio-economice”.

Zece țări ar putea reduce deja pierderea globală a biodiversității cu o treime dacă ar urma sugestiile cercetătorilor la nivel național. Dacă fiecare țară ar pune în aplicare recomandările cercetării, până la 61% din pierderea globală de biodiversitate ar putea fi evitată.

„Câteva țări tropicale, inclusiv India, Brazilia sau Indonezia ar avea de departe cea mai mare pârghie pentru a face producția agricolă globală mai durabilă”, spune Carsten Meyer de la iDiv și Universitatea din Leipzig. „Din păcate, aceste țări sunt adesea caracterizate de conflicte interne de utilizare a terenurilor, precum și de instituții de guvernare relativ slabe, ambele care în prezent inhibă optimizarea utilizării terenurilor.”

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*