Crataegus crus-galii este o specie originară din SUA; arbust mare sau arbore de talia a IlI-a, are coroana largă, rotunjită, deasă şi ramuri cu spini mari (7-10 cm), curbaţi. Frunzele obovate, acut serate, devin toamna portocalii-stacojii. Florile albe, mari de 1,5 cm, grupate în umbele, apar în mai-iunie. Fructele sunt globuloase, de 1 cm, roşii închis, puţin brumate (octombrie), mult timp persistente.
Crataegus monogyna sau păducel este o specie indigenă, un arbust mare sau arbore mic cu coroana rotundă. Ramurile au spini de 1 cm. Frunzele sunt adânc penat-lobate, relativ mici (7 cm). Este foarte decorativ prin florile albe grupate în corimbe multiflore erecte, numeroase (mai-iunie), care sunt apoi înlocuite de fructe ovoide sau sferice, mici (7-10 mm), roşii (cu un sâmbure).
Crataegus oxyacantha este o specie indigenă, arbust sau arbore până la 8 m, cu ramuri divergente, prevăzute cu spini de 2,5 cm. Frunzele mai mici, au 3-5 lobi mai puţin adânci decât la păducel. În mai, ramurile se garnisesc cu flori albe în corimbe, iar spre toamnă cu fructe roşii, globulos-ovoide, de 1 cm (cu 2-3 sâmburi).
Păduceii cresc destul de încet. C. monogyna şi C. oxyacantha suportă tunderea uşoară. Speciile de Crataegus sunt rustice, rezistă la ger şi la secetă. Vegetează bine pe soluri calcaroase, mijlocii, nu prea umede, în poziţii însorite sau la semiumbră. Se utilizează ca exemplare solitare, grupuri, în componenţa masivelor și garduri vii. Cultivarul cu flori duble, roşii, format cu trunchi, poate fi utilizat ca mic arbore foarte decorativ pentru alei. Înmulţirea se realizează prin seminţe, recoltate în pârgă, curăţate de pulpă (prin macerare) şi stratificate 1 an. Se seamănă în toamna a doua, pe strat. Cu excepţia speciei C. monogyna seminţele celorlalte specii germinează greu, de aceea se aplică tratamentele indicate şi pentru Cornus (stra¬tificare 4 luni la 21 °C şi 5 luni la 3-5°C sau îmbăierea cu acid sulfuric concentrat).