Ardeiul este o plantă termofilă, formată în condiţii de climă tropicală. Temperaturile scăzute din timpul înfloritului şi anume sub +15OC noaptea şi sub +20OC ziua, pot conduce la căderea florilor. Temperaturile ridicate de peste 33OC, de asemenea pot afecta legarea florilor, rezultând avortarea şi căderea. Temperatura optimă de creştere şi dezvoltare este cuprinsă între 25 şi 28OC. Expuse la câteva zile de temperaturi sub 12OC plantele de ardei pot pieri.
Ardeiul are cerinţe ridicate faţă de umiditatea din sol. În condiţii de secetă plantele îşi normează rodul în aşa fel încât să poată ajunge la final cu ceva fructe maturate. Planta are tendinţa de a-şi proteja partea vegetativă şi de a asigura turgescenţa organelor verzi de asimilaţie clorofiliană. În lipsa apei nu va mai alimenta florile, ci o va redistribui către frunze. Astfel în lipsa apei, florile vor cădea. Dacă apa este în exces, planta va reacţiona de asemenea în mod negativ, prin eliminarea surplusului de flori care pot conduce la o încărcătură prea mare de fructe. Irigatul cu apă rece (sub 14OC) pe timp de caniculă provoacă şoc de temperatură la nivelul rădăcinilor, iar plantele se ofilesc.
Bolile vasculare pot determina, de asemenea, căderea florilor dacă atacul se produce înainte de înflorit, iar temperaturile sunt mari. Vasele conducătoare se obturează, iar planta nu mai este alimentată suficient cu apă şi săruri minerale.
O altă cauză a căderii florilor este deficitul de calciu şi magneziu înregistrat în etapa înfloritului. Plantele simt lipsa de calciu în perioada de multiplicare intensă a celulelor, iar lipsa magneziului împiedică formarea unui fitohormon specific (acidul abscizic) şi are ca rezultat scurtarea timpului de polenizare.
